premergator ~oare [At: MAIORESCU D. II 119 / Pl: ~i ~oare / E: pre + mergator] 1 a Care preceda pe cineva sau ceva Si: (rar) precursor (2). 2 smf Persoana care desfashoara o activitate creatoare complet noua intrun anumit domeniu pregatind terenul pentru o dezvoltare ulterioara Si: precursor (1) predecesor inaintash (inv) prodrom.

PREMERGATÓR OÁRE premergatori oare adj. Care premerge care preceda ceva sau pe cineva. Zilele premergatoare revolutziei au fost incarcate de intimplari shi pline de infrigurare. CAMIL PETRESCU O. I 673. Nu potzi atinge un fapt fara sa vorbeshti de toate faptele premergatoare shi cari il conditzioneaza. GHEREA ST. CR. II 105. ♦ (Substantivat) Precursor predecesor inaintash. Chiar in acest numar al Literatorului se afla bucatzi de versuri ai caror poetzi deshi tineri pot sa fie privitzi k premergatori in aceasta directziune MACEDONSKI O. IV 110.

PREMERGATÓR OÁRE adj. s.m. shi f. (Cel) care preceda ceva; precursor predecesor inaintash. [< pre + mergator].

PREMERGATÓR OÁRE adj. s. m. f. (cel) care preceda pe cineva sau ceva; precursor. (< pre + mergator)

premergatór s. n. (bot.) Planta care se cultiva pe un teren inaintea alteia ◊ „Cele mai bune premergatoare pentru grau sunt acelea care au fost stranse in prima parte a verii shi anume leguminoasele pentru boabe (mazare fasole etc.). In cadrul acestor categorii de premergatoare se vor prefera acele tarlale care au fost fertilizate in anii precedentzi.” R.l. 14 VIII 76 p. 3 (din pre + mergator; DN DEX DN3 alte sensuri)

PREMERGATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) Care premerge; precedent; anterior; antecedent. /pre + mergator

PREMERGATÓR² ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana care a precedat intrun domeniu de activitate intro functzie; predecesor; antecesor. /pre + mergator

premergator m. 1. cel ce vine inainte de altul. ║ a. fig. ceeace anuntza dinainte: semne premergatoare de furtuna.

*premergatór oáre adj. Care premerge precedent. Precursor. Subst. Precursor.

inaintemergator oáre adj. shi s. Raŭ zis ild. inaintash premergator saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezatoru).

*premergatór² s. n. pl. premergatoáre

premergatór¹ adj. m. pl. premergatóri; f. sg. shi pl. premergatoáre

premergatór adj. → mergator

PREMERGATÓR adj. s. 1. adj. v. prealabil. 2. adj. v. anticipat. 3. adj. v. anterior. 4. s. v. precursor.

PREMERGATOR adj. s. 1. adj. prealabil pregatitor preliminar (rar) preparator. (Studii lucrari ~.) 2. adj. anticipat prealabil preliminar. (O conditzie ~.) 3. adj. anterior dinainte precedent (inv.) precezator. (In scrisoarea ~.) 4. s. antecesor inaintash precursor predecesor (inv.) procatoh prodrom inaintemergator (inv. bis.) prediteci. (~i noshtri directzi.)

Premergator ≠ posterior succesor ulterior urmator