POSTERIÓR OÁRA posteriori oare adj. 1. Care urmeaza sau se petrece dupa cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai tarziu. 2. Care se afla sau este situat inapoi; de dindarat. ♦ (Despre sunete in special despre vocale) Al carui punct de articulatzie este situat in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. [Pr.: rior] Din fr. postérieur lat. posterior.

posterior ~oara [At: KRETZULESCU A. 16/19 / P: ~rior / Pl: ~i ~oare / E: fr postérieur lat posterior] (Ioc anterior) 1 a (Cu sens local) Care se afla in partea de dinapoi in raport cu un punct de referintza. 2 sn (Rar) Parte de dinapoi. 3 sn (Euf) SHezut. 4 a (D. sunete in special d. vocale) Al carui punct de articulatzie este situat in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. 5 a (Cu sens temporal) Care urmeaza dupa ceva sau cineva Si: ulterior. 6 a (Cu sens temporal) Care se petrece dupa ceva Si: ulterior. 7 av Mai tarziu Si: ulterior.

POSTERIÓR OÁRA posteriori oare adj. 1. Care vine urmeaza sau se petrece dupa cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai tarziu. 2. Care se afla sau este ashezat in partea dindarat de dinapoi. ♦ (Despre sunete in special despre vocale) Al carui punct de articulatzie este situat in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. [Pr.: rior] Din fr. postérieur lat. posterior.

POSTERIÓR OÁRA posteriori oare adj. (In opozitzie cu anterior) 1. Care vine urmeaza dupa ceva sau dupa cineva; ulterior. Redactorul cel posterior gasind o notitza fara data despre acest eveniment il atribui pe ghicite timpului lui SHtefan cel Mare. HASDEU I. V. 256. 2. Care este ashezat se afla in partea de dindarat de dinapoi. Partea posterioara a capului. ♦ (Despre sunete in special despre vocale) Al carui punct de articulatzie este situat in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. Sunetele «o» shi «u» sint vocale posterioare.

POSTERIÓR OÁRA adj. 1. Care urmeaza care este dupa ceva (in ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat in partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articuleaza in partea dinapoi a cavitatzii bucale. [Pron. rior. / cf. fr. postérieur lat. posterior].

POSTERIÓR OÁRA adj. 1. dupa cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai tarziu; ulterior. 2. aflat in partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articuleaza in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. (< fr. postérieur lat. posterior)

POSTERIÓR ~oára (~óri ~oáre) 1) shi adverbial Care se va petrece mai tarziu; care va urma mai tarziu; ulterior. Actziune ~oara. 2) Care se afla in spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articuleaza in partea de dinapoi a cavitatzii bucale. [Sil. rior] /<fr. postérieur lat. posterior

posterior a. 1. ce vine mai tarziu: eveniment posterior; 2. ce e indarat: partea posterioara a capului.

*posteriór oára adj. (lat. postérior óris comparativu d. pósterus posterior shi post dupa. V. postum). Care e pe urma in timp orĭ loc: un testament anterior anulat de altu posterior (saŭ ulterior) osu occipital e in partea posterioara (saŭ din apoĭ) a capuluĭ. S. n. pl. urĭ (Eŭf. iron. saŭ fam.). Partea posterioara a corpuluĭ shezutu. Adv. Pe urma dupa: e scrisa posterior.

posteriór¹ (rior) adj. m. pl. posterióri; f. posterioára pl. posterioáre

*posteriór² (rior) (fam.) s. n. pl. posterioáre

posteriór adj. m. (sil. rior) pl. posterióri; f. sg. posterioára (sil. rioa) pl. posterioáre

POSTERIÓR adj. 1. dinapoi dindarat. (In partea ~oara a carutzei.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.

POSTERIÓR s. v. dos fund popou shezut.

POSTERIOR adj. 1. dinapoi dindarat. (In partea ~ a carutzei.) 2. (ANAT.) dorsal. (Regiunea ~ a unui organ.) 3. ulterior. (La o data ~.)

posterior s. v. DOS. FUND. POPOU. SHEZUT.

Posterior ≠ antecedent anterior precedent premergator

POSTERIÓR OÁRA adj. (cf. fr. postérieur lat. posterior): in sintagma vocala posterioara (v.).