poftim [At: ALECSANDRI T. II 109 / E: pofti] 1 i Cuvant de politetze cu care se raspunde cand nu sa auzit sau nu sa intzeles ceea ce a spus cineva shi prin care se solicita repetarea celor spuse. 2 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a invita o persoana sa intre. 3 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a invita o persoana sa se asheze. 4 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a invita o persoana sa plece. 5 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a indemna la actziune. 6 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a indemna la luarea unei decizii. 7 i Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a da cuiva ceva Si: ia na tzine. 8 i (Precedat de exclamatzia „ei”) Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a exprima uimire. 9 i (Precedat de exclamatzia „ei”) Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a exprima dezamagire. 10 i (Precedat de exclamatzia „ei”) Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a exprima nemultzumire. 11 i (Precedat de exclamatzia „ei”) Cuvant de politetze care se foloseshte pentra a exprima ciuda. 12 i (Precedat de exclamatzia „ei”) Cuvant de politetze care se foloseshte pentru a exprima revolta. 13 ssg (Reg; ie) Sa dus luna (sau vremea) lui ~ Se zice cand a trecut luna august sau anotimpul toamnei cu belshugul de produse. 14 ssg (Reg; iae) Se zice cand a trecut copilaria cand toate sunt dea gata. 15 ssg (Reg; iae) Se zice cand cineva a pierdut avantajele de care sa bucurat mai inainte. corectata

POFTÍM interj. 1. (Formula de politetze) a) Se foloseshte pentru a invita o persoana sa vina (sau sa se asheze undeva). Poftim poftim numi necinstitzi batrinetzile ocolindumi pragul casei. GALAN Z. R. 381. Poftim mai aproape! facu atunci primarul bucuros dind la o parte pe tzaranii care se imbulzeau. REBREANU I. 22. Ia poftim cumatre zise ea luind scauieshul shi punindul deasupra groapei cu pricina shezi colea. CREANGA P. 32. b) (Se foloseshte cind se da cuiva ceva) Ia tzine. V. n a. Ea mia dat acest inel cu porunca strashnica... sa tzil dau numai atunci cind voi vedea k mihnirea umbla sa te biruie. SHi tocmai acum mi se pare k e timpul. Poftim! ISPIRESCU L. 107. ◊ (Ironic) Scoate de barba shi pe Scaraoschi shii trage un frecush... Poftim! Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat mai jupine Scaraoschi. CREANGA P. 306. c) Se foloseshte pentru a indemna a invita pe cineva. Am venit sa va rog ceva. Poftim! d) (Se foloseshte pentru a intreba cind nu se aude bine ce spune cineva) Ce? cum? V. auzi (3 a). Ai adus ziarele? Poftim? 2. (Adesea precedat de exclamatzia «ei» shi exprimind. indignare? ciuda necaz reprosh sau protestare) (Ei) na natzio buna (ei) uite etc. Turcii totzi gindeau: «Poftim! Sa dezbraci peun gol k napul Cu ceshi bate pasha capul!». COSHBUC P. II 49. Ori crezi k lam omorit eu... Poftim! astai vorba de vorbit. CARAGIALE O. I 246. Poftim poshte!... Daca nu merg caii fug surugiii. ALECSANDRI T. I 114.

POFTÍM interj. 1) (se foloseshte pentru a invita o persoana sa intre sa se asheze sau pentru a i se inmana ceva). 2) (se foloseshte cand cineva nedeslushind cele spuse cere sa i se repete inca o data). 3) (fiind precedat de interjectzia ei exprima indignare ciuda protest) Iaca na; (ei) uite; natzio buna. /v. a pofti

poftím interj.

poftím interj.

POFTÍM interj. 1. ia! na! tzine! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce? cum? (pop. shi fam.) ha? (~? Nam auzit!)

POFTIM interj. 1. ia! na! tzine! (~! un covrig.) 2. ce? cum? (pop. shi fam.) ha? (~? Nam auzit!)