POFTÍM interj. 1. (Formula de politetze) a) Se foloseshte pentru a invita o persoana sa vina (sau sa se asheze undeva). Poftim poftim numi necinstitzi batrinetzile ocolindumi pragul casei. GALAN Z. R. 381. Poftim mai aproape! facu atunci primarul bucuros dind la o parte pe tzaranii care se imbulzeau. REBREANU I. 22. Ia poftim cumatre zise ea luind scauieshul shi punindul deasupra groapei cu pricina shezi colea. CREANGA P. 32. b) (Se foloseshte cind se da cuiva ceva) Ia tzine. V. n a. Ea mia dat acest inel cu porunca strashnica... sa tzil dau numai atunci cind voi vedea k mihnirea umbla sa te biruie. SHi tocmai acum mi se pare k e timpul. Poftim! ISPIRESCU L. 107. ◊ (Ironic) Scoate de barba shi pe Scaraoschi shii trage un frecush... Poftim! Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat mai jupine Scaraoschi. CREANGA P. 306. c) Se foloseshte pentru a indemna a invita pe cineva. Am venit sa va rog ceva. Poftim! d) (Se foloseshte pentru a intreba cind nu se aude bine ce spune cineva) Ce? cum? V. auzi (3 a). Ai adus ziarele? Poftim? 2. (Adesea precedat de exclamatzia «ei» shi exprimind. indignare? ciuda necaz reprosh sau protestare) (Ei) na natzio buna (ei) uite etc. Turcii totzi gindeau: «Poftim! Sa dezbraci peun gol k napul Cu ceshi bate pasha capul!». COSHBUC P. II 49. Ori crezi k lam omorit eu... Poftim! astai vorba de vorbit. CARAGIALE O. I 246. Poftim poshte!... Daca nu merg caii fug surugiii. ALECSANDRI T. I 114.