IA interj. 1. Cuvant prin care se atrage atentzia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian! 2. Iata! iaca¹! uite! vezi! ian! Expr. Ia asha = numai asha fara nicio intentzie precisa. 3. Arata indiferentza fatza de ceea ce urmeaza. 4. Introduce un raspuns. Unde te duci? Ia pana la coltz. Cf. bg. ja.

ia¹ c [At: NECULCE ap. TDRG / E: srb ia] (Mol; inv; are) Sau ... sau.

ia² i [At: DOSOFTEI V. S. 102/1 / V: iem / E: ns cf bg я] 1 Cuvant care apare inaintea unui imperativ spre a atrage atentzia interlocutorului asupra indemnului care i se va da Si: (pop) ian. 2 Iata! 3 Cuvant care corespunde unui gest demonstrativ. 4 Cuvant care apare inaintea unui pronume demonstrativ sau a unui adverb spre a atrage atentzia interlocutorului asupra lor. 5 (Ie) ~ asha Numai intamplator fara nici o intentzie precisa. 6 Cuvant care arata indiferentza fatza de ceea ce urmeaza. 7 Cuvant care introduce un raspuns.

IA interj. 1. Cuvant prin care se atrage atentzia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian! 2. Iata! iaca¹! uite! vezi! ian! ◊ Expr. Ia asha = numai asha fara nici o intentzie precisa. 3. Arata indiferentza fatza de ceea ce urmeaza. 4. Introduce un raspuns. Unde te duci? Ia pana la coltz. Cf. bg. ja.

IA interj. 1. Inaintea unui imperativ atrage atentzia ascultatorului asupra indemnului care i se va adresa; ian. Ia lasama incolo mai omule; pesemne tu ai sa ma invetzi pe mine cei plugaria? CREANGA P. 160. Ia fancolo poznashule! ALECSANDRI T. 187. Stano ia ne spune K vrem sa shtim. PANN P. V. I 84. Ia ieshi pinafara. TEODORESCU P. P. 18. ◊ (Cu sens de sfidare) Ia mai fa ceva de potzi. CONTEMPORANUL VI_I 48. ◊ (Imperativul este inlocuit prin «hai») Ia acum hai la lupta. EMINESCU N. 10. (Precedind o propozitzie conditzionala) Ia sa fie aici o echipa de muncitori sa vezi cum sar face treaba. 2. (Atrage atentzia ascultatorului asupra unui fapt) Iata iaca uite vezi. Anul vechi ia se sfirsheshte. SEVASTOS N. 21. Apoi ia astatzi spun shi eu. CREANGA P. 152. Ia aistai om zic shi eu. id. A. 20. ◊ (Corespunde unui gest demonstrativ fiind uneori insotzit de gest) Sa shezi ia acolo in fundul carutzii. SBIERA P. 73. Are sa zica... sa iei baietul shi sal dai ia incolo la baba cea dealaturea. CREANGA P. 173. Dute ia peaice. CONTEMPORANUL III 578. ◊ (Intarind sensul cuvintelor care urmeaza; preceda un adverb) V. ei. Mai omule! Ia acum sa te vad! CREANGA P. 56. Ba ia acum cred eu fratzinemeu k asha urs oshtirea intreaga este in stare sa o zdrumice. id. ib. 188. ◊ Expr. Ia asha = fara o intentzie precisa numai asha uiteasha. Ia asha numai k sa zica shi el k face ceva. ISPIRESCU L. 34. Am zis shi eu ia asha o vorba in vint. CREANGA P. 133. SHtii prea bine raspunse fata k nu vreau k so shtiu decit numai ia asha k so shtiu pentru cacu nu mai e FatFrumos sa ma rapeasca. EMINESCU N. 18. 3. Arata lipsa de interes indiferentza fatza de cele ce urmeaza. Eu sint ia un pacatos! SBIERA P. 8. Spunetzi shi voi ia ce va vetzi pricepe. ISPIRESCU L. 68. 4. Introduce un raspuns. Ce mai shtii de pe la tirg?... Ia nu prea bune veshti! CREANGA P. 77. Codrule codrutzule Ce mai faci dragutzule... Ia eu fac ce fac de mult Iarna viscolul ascult. EMINESCU O. I 123. Incotro pina unde? Ia pinaci. PANN P. V. I 69.

IA interj. 1) (indeamna la o actziune) Ia ada nishte lemne. 2) (atrage atentzia celui caruia i se adreseaza) Iata. Ia ce se face afara. 3) (intensifica sensul celor spuse) Ia copil deshtept! 4) (introduce un raspuns) Unde te duci? Ia pana la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja

ia! int. 1. de indemn (inaintea unui imperativ): ia auzi! 2. exprima un ce firesc: cine eshti! cine sa fiu? ia o tzatza saraca.... CR. [Cf. slav. ĬA asha].

4) ĭa (bg. alb. ĭa) interj. de indemnat orĭ de poruncit: ĭa sa vedem ce e acolo ĭa dute shi vezĭ! Arata uneorĭ dispretzu saŭ ironia saŭ exagerarea: Cineĭ el? ĭa un prost! Tocmaĭ tu teaĭ gasit sa protestezi? Ĭa eŭ! Era shi el ĭa un bĭet copil! Era ĭa atitica de mic! Se intrebuintzeaza la impus tacere: Ĭa! Ce s’aude? Cine vine? Im nord ĭan (din ĭamĭ ĭa imĭ): ĭan damĭ! Vechĭ shi ĭanĭ shi ĭane (d. ne dativ). La Al. P. P. ĭan k ĭacata k. SHi ĭen (nord): ĭen ci vineŭ Tatariĭ ĭacata k veneaŭ Tatariĭ!

3) ĭa conj. (sirb. alb. turc. ja ja orĭ orĭ). Sec. 18. Orĭ... orĭ: sa aduca raspuns cum a fi: ĭa pace ĭa nepace. (Nec. Let. 2 396).

ĭan (nord) V. ĭa 4.

ia¹ interj.

ia interj.

+ia hai interj.

+ia te uita loc. interj.

+ia uite interj.

+ia vezi loc. interj.

IA interj. v. poftim!

IA interj. v. iata uite vezi.

IA interj. na! poftim! tzine!

ia interj. v. IATA. UITE. VEZI.

ia interj. Serveshte pentru a atrage atentzie. Creatzie spontana. Coincide cu sl. ja „shi” sb. cr. ja „asha” (Cihac II 145 credea k rom. provenea din sl.) mag. he (sursa a rom. dupa Pascu II 95) alb. ja cf. sard. ea „iata”. Dupa Philippide II 717 este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i) iane ien(e) mai ales in Mold.; iaca interj. (de la iaca deoarece ia a fost interpretat k un imperativ ia (uitate) k interpretare greshita care apare shi la haide s. v. (dupa Diez I 161 iaca provine din lat. ecce k it. ecco; dupa Philippide Principii 92; Iordan Dift. 49; REW 2822 shi Buescu RPF II 331 din lat. eccam cf. Pascu I 102 mr. iaca; dupa Philippide II 717 din lat. eccum; dupa Scriban din sb. jako „imediat”): iacata interj. (iata) in loc de iacate cu aceeashi interpretate a interj. k verb (dupa Candrea prin incrucisharea lui iaca cu iata); iata interj. pare reducere a lui ia uite cf. formulele vulg. ioite iote iete ieta (dupa DAR Candrea shi Scriban din sl. eto bg. jato cf. alb. jatë; cf. Procopovici Dacor. X 7279). Interpretarea generalizata a lui iata var. iacata k vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(k)tama ia(k)tate etc. Aceasta schimbare de categorie se explica ushor mai ales daca se are in vedere o mofonie cu ia imperativ de la a lua.

ia conj. (reg. inv.) sau... sau ori... ori.

iá pr. dem. (pop.) Forma scurta a pron. dem. aceasta aceasta: „In ia sara minunata” (Calendar 1980). Cf. iasta „aceasta” (< lat. *istus a um).

iá pr. dem. (pop.) Forma scurta a pron. dem. aceasta aceasta: „In ia sara minunata” (Calendar 1980).