ia interj. Serveshte pentru a atrage atentzie. Creatzie spontana. Coincide cu sl. ja „shi” sb. cr. ja „asha” (Cihac II 145 credea k rom. provenea din sl.) mag. he (sursa a rom. dupa Pascu II 95) alb. ja cf. sard. ea „iata”. Dupa Philippide II 717 este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i) iane ien(e) mai ales in Mold.; iaca interj. (de la iaca deoarece ia a fost interpretat k un imperativ ia (uitate) k interpretare greshita care apare shi la haide s. v. (dupa Diez I 161 iaca provine din lat. ecce k it. ecco; dupa Philippide Principii 92; Iordan Dift. 49; REW 2822 shi Buescu RPF II 331 din lat. eccam cf. Pascu I 102 mr. iaca; dupa Philippide II 717 din lat. eccum; dupa Scriban din sb. jako „imediat”): iacata interj. (iata) in loc de iacate cu aceeashi interpretate a interj. k verb (dupa Candrea prin incrucisharea lui iaca cu iata); iata interj. pare reducere a lui ia uite cf. formulele vulg. ioite iote iete ieta (dupa DAR Candrea shi Scriban din sl. eto bg. jato cf. alb. jatë; cf. Procopovici Dacor. X 7279). Interpretarea generalizata a lui iata var. iacata k vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(k)tama ia(k)tate etc. Aceasta schimbare de categorie se explica ushor mai ales daca se are in vedere o mofonie cu ia imperativ de la a lua.