pik¹ sf [At: STAMATI D. / Pl: ? / E: ger Pike] 1 (Pop; in legatura cu verbele „a avea” „a purta” „a prinde”) Ura ascunsa nemarturisita Si: ciuda necaz ranchiuna. 2 Dushmanie impotriva cuiva Si: ciuda necaz ranchiuna. 3 (Reg; ilpp) In ~a (cuiva) Pentru a necaji pe cineva. 4 (Ial) Pentru ai crea neplaceri. 5 (Ial) Pentru a supara pe cineva. 6 (Ial) Pentru a se razbuna pe cineva.

pik² sf [At: BARITZIU P. A. II 454 / Pl: pice / E: ger Pike] 1 (Inv) Lance. 2 (Buc) Unealta cu care se cojesc copacii taiatzi.

PÍK¹ s. f. Ciuda necaz dushmanie; ura ascunsa. Asha creshtea pica impotriva Sultanichii k iarba rea shi multzi i purtau ura shii dospeau gind rau. DELAVRANCEA S. 16. De cea scos capul pe fereastra? eu iam spus sa nu scoata capul pe fereastra zice cu pica uritul. CARAGIALE O. II 161. Natzi vazut shi natzi aflat de viteazul Stanislav?... Numai una le spunea SHi cu pica Mil pira. TEODORESCU P. P. 574. ◊ Loc. prep. In pica (cuiva) = in ciuda cuiva cu intentzia de a supara pe cineva. Eu zic cucului sa taca El se muta palta craca Cinta hotzul de ma seaca Tot in pica mea sa faca. TEODORESCU P. P. 345. Expr. A avea (sau a prinde) pica (pe cineva sau asupra cuiva) sau a purta pica cuiva = a avea necaz pe cineva a purta vrajmashie cuiva. Calugarii au pica pe el fiindca e viclean shi pizmataretz. STANOIU C. I. 84. Prin aceasta fapta Ercule ajunse shi el sa fie fara de moarte k zeii shi [Junona] prinse shi mai multa pica pe dinsul. ISPIRESCU U. 19. Sotzia lui Keleu prinse pica asupra mamei Demetre. ODOBESCU S. III 283.

PÍK¹ s.f. Ciuda pizma. [< fr. pique].

PÍK¹ s. f. ciuda pizma ranchiuna. (< germ. Pike)

PÍK¹ f. Sentiment de animozitate ascunsa (fatza de cineva); pizma; ranchiuna. /cf. germ. Pike

pica f. 1. ura mare shi ascunsa: are pica pe tine; 2. una din cele patru colori in jocul de cartzi: dama de pica (= fr. pique).

pica f. 1. Zool. bibilica; 2. materie de bumbac cu puncte colorate (k penele pasarii). [Onomatopee].

1) *pík f. pl. inuz. ĭ (fr. pique cĭuda ura d. piquer a impunge d. pic cazma tirnacop pisc. Zic shi Rushiĭ píka shi Sirbiĭ pik a. i. Barb. Fam. Cĭuda ura animozitate: a avea a prinde pica pe cineva.

pík¹ (ura) (pop.) s. f. g.d. art. pícii

pík (ura) s. f.

PÍK s. v. invidie.

PÍK s. v. animozitate bibilica discordie dushmanie invrajbire ostilitate pornire ura vrajba vrajmashie zazanie.

PIK s. ciuda gelozie invidie necaz pizma pornire ranchiuna (rar) inciudare (pop.) naduf obida pizmuire pofida (inv. reg. shi fam.) parapon (inv. shi reg. in Bucov.) basau (inv. shi reg.) maraz scirba (reg.) pilda zacasheala zacashie (prin Mold.) banat (Transilv.) dik (Ban. shi Olt.) inat (Mold.) poxie (inv.) patos rapshtire rivnire zavistie zavistnicie (fam.) boala. (Il roade ~; simte o ~ nestapinita pe...)

pik s. v. ANIMOZITATE. BIBILICA DISCORDIE. DUSHMANIE. INVRAJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URA. VRAJBA. VRAJMASHIE. ZIZANIE.

pík (píci) s. f. 1. Virf de lance la jocul de cartzi. 2. Resentiment ciuda necaz. Mr. pica „resentiment”. Fr. pique sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα shi numai indirect din it. picca (Cihac II 254; Meyer Neugr. St. IV 71) ven. pica. Der. picador s. m. (la luptele cu tauri asistent al toreadorului) din sp. prin intermediul fr.; picant adj. (condimentat) din fr. piquant; picher s. m. (vinator calare; cantonier) din fr. piqueur; pichet s. n. (tzesatura de bumbac) din fr. piqué cf. rus. piket; pichet s. n. (joc de cartzi; par tzarush; cladire de graniceri) din fr. piquet it. picchetto ultimul sens cu var. bechet din tc. rus. beket; picheta vb. (a marca prin pichetzi a trasa) din fr. piqueter; pichetash s. m. (soldat de la un post de frontiera).

pica pichirisi Conform sistemului pica „necaz” e explicat prin fr. pigue: DU CADE la care de asta data se alatura shi TDR shi SCriban. Dar in frantzuzeshte pique inseamna „cearta superficiala” shi este putzin folosit iar in romaneshte are shi valoarea de „ura” shi nu face impresia unui element prea recent (vezi expresiile k a purta pica a avea pica etc.). Cioranescu porneshte tot de la fr. pigue dar admite un intermediar grecesc πίϰα. Intradevar in greceshte exista acest cuvint e de origine italiana: picca) cu acelashi intzeles k in romaneshte deci de aici vine pica la noi. Cu aceasta ocazie sami fie ingaduit sa ma refer shi la verbul a se pichirisi „a se simtzi jignit” care in BL IV p. 103 lam explicat prin gr. πιϰρίζω „a amari” destul de diferit k sens. Punctul de plecare just gr. πιϰάρω (din it. piccare) aor. ἐπιϰάρισα este dat de DLR (deshi in mod curios pentru pica din aceeashi familie acelashi dictzionar porneshte de la germ. Pike !). Forma ashteptata in romaneshte este picarisi care dealtfel este atestata; pichirisi se explica desigur prin asimilare. In orice caz aceasta ipoteza mi se pare mai verosimila decit cea propusa de Scriban: fr. piguer cu sufixul irisi.

pík² s.f. (reg.) 1. catza bibilica pichere. 2. material textil cu buline asemanator penelor bibilicii (picai).

pík³ píce s.f. 1. (inv.) lance. 2. (reg.) unealta cu care se cojesc copacii taiatzi.

PÍK³ (< fr.; {s} lat. pica „cotzofana”) s. f. Aberatzie a gustului la animale manifestata prin tendintza de a consuma obiecte necomestibile. Este un simptom in unele boli datorate carentzelor minerale.

a purta pica / raca (cuiva) expr. a nu(i) putea ierta (cuiva) o ofensa un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).