PÍK¹ s. f. Ciuda necaz dushmanie; ura ascunsa. Asha creshtea pica impotriva Sultanichii k iarba rea shi multzi i purtau ura shii dospeau gind rau. DELAVRANCEA S. 16. De cea scos capul pe fereastra? eu iam spus sa nu scoata capul pe fereastra zice cu pica uritul. CARAGIALE O. II 161. Natzi vazut shi natzi aflat de viteazul Stanislav?... Numai una le spunea SHi cu pica Mil pira. TEODORESCU P. P. 574. ◊ Loc. prep. In pica (cuiva) = in ciuda cuiva cu intentzia de a supara pe cineva. Eu zic cucului sa taca El se muta palta craca Cinta hotzul de ma seaca Tot in pica mea sa faca. TEODORESCU P. P. 345. Expr. A avea (sau a prinde) pica (pe cineva sau asupra cuiva) sau a purta pica cuiva = a avea necaz pe cineva a purta vrajmashie cuiva. Calugarii au pica pe el fiindca e viclean shi pizmataretz. STANOIU C. I. 84. Prin aceasta fapta Ercule ajunse shi el sa fie fara de moarte k zeii shi [Junona] prinse shi mai multa pica pe dinsul. ISPIRESCU U. 19. Sotzia lui Keleu prinse pica asupra mamei Demetre. ODOBESCU S. III 283.