14 definiții pentru invidie
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- jargon (1)
- argou (1)
Explicative DEX
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
invidie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 100 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat invidia] Sentiment de părere de rău, ciudă, necaz provocat de succesele sau situația bună a altuia Si: ciudă (5), pizmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau situația bună a altuia; pizmă. Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVÍDIE s. f. sentiment de necaz și de ciudă provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă. (< it., lat. invidia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INVÍDIE ~i f. Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de succesele, situația sau calitățile cuiva; pizma; ciudă. [G.-D. invidiei; Sil. -di-e] /<lat. invidia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invidie f. pizmă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*invídie f. (lat. in-vidia, d. in-vidére, a invidia; fr. envie). Pizmă, zavistie, cĭudă p. norocu, succesu orĭ meritu altuĭa. V. gelozie, ură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
invídie (-di-e) s. f., art. invídia (-di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (-di-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
invídie s. f. (sil. -di-e), art. invídia (sil. -di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INVIDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpînită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
INVIDIE. Subst. Invidie, pizmă, pizmuire, gelozie (rar), zavistie (înv.), zavistnicie /înv.); rîncoare (reg.). Necaz, ciudă, înciudare (rar). Șarpele invidiei (fig.), viermele invidiei (fig.). Invidios, pizmaș, pizmătarnic (înv.) Adj. Invidios, plin de invidie, pizmaș, pizmăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), pizmătăreț (rar), pizmuitor, gelos (rar), zavistnic (înv.), zavistios (înv.), zavistuitor (înv.); ciudos, plin de ciudă, înciudat. Invidiat, pizmuit, rîvnit. Vb. A invidia, a fi invidios, a privi cu invidie, a se uita cu invidie, a-l mușca pe cineva șarpele invidiei, a pizmui, a avea pizmă (pe cineva), a zavistui (înv.), a fi cuprins de invidie, a fi cuprins de ciudă, a se ciudi (reg.), a (se) înciuda, a muri (a plesni) de ciudă. V. dorință, dușmănie, gelozie, intrigă, răutate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -di-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
invidie, invidiisubstantiv feminin
- 1. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. DLRLC
- Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. DLRLC
- Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100. DLRLC
-
etimologie:
- invidia DEX '09 DEX '98 DN