peren ~a a [At: CALENDAR (1860) 120/20 / Pl: ~i ~e / E: lat perenis fr pérenne] 1 (D. plante; ioc anual) Care traieshte mai multzi ani fara a fi nevoie de o noua insamantzare shi rodeshte in fiecare an Si: vivace (rar) perenal perenant perenic. 2 (Is) Cultura ~a Recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafatza cultivata. 3 (Rar) Cu caracter stabil. 4 De lunga durata sau permanent Si: veshnic.

PERÉN A pereni e adj. (Despre plante) Care traieshte shi rodeshte mai multzi ani radacina continuind sa traiasca in timp ce tulpina se innoieshte in fiecare an; vivace; p. ext. cu caracter stabil de lunga durata. Ierburi perene. ▭ Caderea prematura a frunzelor este un fenomen general la plantele perene shi lemnoase atacate de rugina. SAVULESCU M. U. I 96.

PERÉN A adj. (Despre plante) Care traieshte shi rodeshte mai multzi ani fara sa fie nevoie de o noua insamantzare; vivace; (p. ext.) de lunga durata. ♦ Cultura perena = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafetze cultivate. [Cf. fr. pérenne lat. perennis].

PERÉN A adj. 1. (despre plante) cu radacini care persista in sol mai multzi ani; vivace. 2. cu caracter stabil de lunga durata. (< fr. pérenne lat. perennis)

PERÉN ~a (~i ~e) 1) (despre plante) Care traieshte shi rodeshte mai multzi ani avand radacina persistenta; cu capacitatea de a trai shi de a rodi mai multzi ani dea randul; vivace. 2) fig. Care dureaza un timp indelungat; de lunga durata; persistent; dainuitor. /<lat. perennis fr. pérenne

*perén a adj. (lat. perennis d. per pin shi annus an). Bot. Planta perena care dureaza multzĭ anĭ k arboriĭ.

perén adj. m. pl. peréni; f. peréna pl. peréne

perén adj. m. pl. peréni; f. sg. peréna pl. peréne

PERÉN adj. v. durabil persistent rezistent trainic.

PERÉN adj. (BOT.) vivace (rar) perenic. (Planta ~.)

PEREN adj. (BOT.) vivace (rar) perenic. (Planta ~.)

peren adj. v. DURABIL. PERSISTENT. REZISTENT. TRAINIC.

Peren ≠ trecator vremelnic