pacurar¹ sm [At: PALIA (1581) 23/18 / V: (irg) ~ai ~riu pec~ (reg) ~ular pecuar (inv) poc~ / Pl: ~i / E: ml pecorarius] 1 (Irg) Pastor. 2 (Fig) Preot creshtin. 3 (Is) ~ul cel mic Strungar la oi. 4 (Ics) ~ul cu oile Joc de copii Si: closhca. 5 (Reg) Pastor de capre. 6 (Reg) Vacar. 7 (Reg) Porcar. 8 (Trs: art) Dans popular in ritm de hora. 9 (Trs; art) Melodie dupa care se executa pacurarul (8). 10 (Orn; reg; shic ~mare) Ciocarlan (Galerida cristata).

PACURÁR¹ pacurari s. m. Pastor cioban. Pacurarul cel batrin vine tirinduse pe brinci spre el. CAMIL PETRESCU O. II 32. Sopresc turmelen izvor... Pacurarun preajma lor Razimase de un fag. COSHBUC P. II 165. (Cu pronuntzare regionala) Striga dushmanii la mine K pacurariul la cine; Striga dushmanii la noi K pacurariul la oi. JARNÍKBIRSEANU D. 188.

PACURÁR¹ ~i m. reg. Persoana care are in grija oile; cioban; pastor. /<lat. pecorarius

pacurar m. Tr. cioban pastor. [Lat. PECORARIUS].

2) pacurár m. (lat. pecorarĭus d. pecus pécoris vita; mrom. picurar it. pecorajo pecoraro sic. pikuraru pg. pegureiro. D. rom vine ung. pakulár. V. pecuniar). Vechĭ. Azĭ Olt. Cĭoban pastor.

pacular sm vz pacurar¹

pacurai sm vz pacurar¹

pacurariu sm vz pacurar¹

pecuar sm vz pacurar¹

pecurar sm vz pacurar¹

pocurar sm vz pacurar¹

pacurár (reg.) s. m. pl. pacurári

pacurár (muncitor care extrage pacura cioban) s. m. pl. pacurári

PACURÁR s. v. cioban ciocarlie motzata oier pastor.

pacurar s. v. CIOBAN. CIOCIRLIE MOTZATA. OIER. PASTOR.

pacurár (pacurári) s. m. 1. Cioban. 2. Ciocirlie. Mr. picurar picular megl. picurar istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu Hlr. 159; Pushcariu 1238; CandreaDens. 1301; REW 6326) cf. it. pecoraio calabr. pecuraru sicil. picuraru gal. pegueiro port. pegureiro. Datorita concurentzei cu pacurar „muncitor care extrage petrolul” a fost inlocuit in mare parte de cioban (Caracostea Mitt. Wien 106; Pushcariu Lr. 201); se pastreaza mai ales in Trans. Cf. pacuina. Der. pacuraresc adj. (ciobanesc); pacurareshte adv. (ciobaneshte); pacuraritza s. f. (pastoritza). Din rom. provine mag. pakular (Candrea Elemente 400; Edelspacher 21).

pacurár¹ pacurári s.m. 1. (inv. shi reg.) cioban pastor. 2. (reg.) vacar bouar porcar. 3. (reg.) ciocarlan. 4. (reg.; art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans.

pacurár pacurari s.m. Pastor cioban. Pana in perioada interbelica termenul de pacurar era folosit exclusiv in Transilvania Banat Crishana shi Maramuresh iar in regiunea extracarpatica se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei. La sfarshitul sec. XX sa generalizat in romana termenul de cioban. „Pacurarul de regula de cu mic incepe viatza de pacurar ingrijind mielushei apoi trecand la oile sterpe shi sfarshind la oile cu lapte. Cea mai mare distinctzie e cea de vatav” (Barlea 1924 II: 462). ♦ (onom.) Pacurar Pacurar Pacurari Pacurariu Pacuraru nume de familie (302 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Lat. pecorarius (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA) < lat. pecus pecoris „vita” (Scriban). Cuv. rom. > magh. pakulár (Candrea Edelspacher cf. DER; Scriban 1939; Macrea 1970: 20; Bakos 1982).

pacurár i s.m. Pastor cioban. Pana in perioada interbelica termenul de pacurar era folosit exclusiv in Transilvania Banat Crishana shi Maramuresh iar in regiunea extracarpatica se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394). La sfarshitul sec. XX sa generalizat in rom. termenul de cioban. „Pacurarul de regula de cu mic incepe viatza de pacurar ingrijind mielushei apoi trecand la oile sterpe shi sfarshind la oile cu lapte. Cea mai mare distinctzie e cea de vatav” (Barlea 1924 II: 462). Lat. pecorarius; Cuvant rom. preluat in magh. (pakulár) (Macrea 1970: 20; Bakos 1982).

PACURARIU Mircea (n. 1932 sat Rushi jud. Hunedoara) teolog shi istoric roman. M. coresp. al Acad. (1997) prof. univ. la Sibiu shi la Iashi. Lucrari privind istoria bisericii din Transilvania shi a Bisericii Ortodoxe Romane („Legaturile Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania cu TZara Romaneasca shi Moldova” „Inceputurile Mitropoliei Transilvaniei” „Transilvania in perioada dualismului” „Istoria Bisericii Ortodoxe Romane”); monografii („Gh. SHincai shi Petru Maior”). A publicat numeroase documente istorice. Alte lucrari: „Istoria creshtinismului antic” „Le caractère roumain de la Transylvanie vu par les écrivains hongrois” „Dictzionarul teologilor romani”.