pacurár pacurari s.m. Pastor cioban. Pana in perioada interbelica termenul de pacurar era folosit exclusiv in Transilvania Banat Crishana shi Maramuresh iar in regiunea extracarpatica se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei. La sfarshitul sec. XX sa generalizat in romana termenul de cioban. „Pacurarul de regula de cu mic incepe viatza de pacurar ingrijind mielushei apoi trecand la oile sterpe shi sfarshind la oile cu lapte. Cea mai mare distinctzie e cea de vatav” (Barlea 1924 II: 462). ♦ (onom.) Pacurar Pacurar Pacurari Pacurariu Pacuraru nume de familie (302 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Lat. pecorarius (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA) < lat. pecus pecoris „vita” (Scriban). Cuv. rom. > magh. pakulár (Candrea Edelspacher cf. DER; Scriban 1939; Macrea 1970: 20; Bakos 1982).