pacurár i s.m. Pastor cioban. Pana in perioada interbelica termenul de pacurar era folosit exclusiv in Transilvania Banat Crishana shi Maramuresh iar in regiunea extracarpatica se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394). La sfarshitul sec. XX sa generalizat in rom. termenul de cioban. „Pacurarul de regula de cu mic incepe viatza de pacurar ingrijind mielushei apoi trecand la oile sterpe shi sfarshind la oile cu lapte. Cea mai mare distinctzie e cea de vatav” (Barlea 1924 II: 462). Lat. pecorarius; Cuvant rom. preluat in magh. (pakulár) (Macrea 1970: 20; Bakos 1982).