ciobán¹ sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru baut apa. 2 Vas de lemn pentru adus apa.

ciobán² sm [At: CANTEMIR IST. 9 / A: ció~ / Pl: ~i / E: tc čoban] 1 Pastor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit in pastor de oi la Vicleim. 4 (Ic) Steaua ~ului Luceafarul de seara. 5 (Iae) Steaua polara. 6 (Ic) ~ul cu oile Constelatzia lirei. 7 (Ban) Caine ciobanesc. 8 (Trs) Malac. 9 (ic) ~ulcuoile Steaua principala din constelatzia lirei.

CIOBÁN ciobani s. m. 1. Ingrijitor paznic de oi; pastor pacurar. Tata ia strins ciobanului mina shi la batut cu dragoste pe umar. SADOVEANU N. F. 13. SHi sa cintzi un cintec Laie Cum se cintan sat la noi Cind se tinguie ciobanul Dupa turma lui de oi. GOGA P. 72. Umblam shi eu k tot ciobanul Cu fluierul pe linga oi Cind ne ochira cu arcanul Pe mine shinca pe vreo doi. IOSIF V. Imi ardea sufletid in mine de sete shi ciobanii shi baciul habar naveau de asta. CREANGA A. 15. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compuse: ciobanulcuoile = numele unei constelatzii din emisfera boreala lira; steauaCiobanului = a) luceafarul de seara; b) steaua polara.

CIOBÁN ~i m. Persoana care are in grija oile; pastor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafarul de seara; b) steaua polara. ~ulcuOile denumire populara a constelatziei Lira; Oierul. [Sil. cioban] /<turc. çoban

CIOBAN s. m. (Mold. TZR) Pastor. A: Ciobanii. . . pre un cot la pamint lasatzi era. CANTEMIR IST. Iar in urma lui indata au nimerit nishte ciobani. IT 1778 1^v. ◊ S. comp. Steaua Ciobanului = luceafarul de seara. Steaua care intiiu se arata de cu seara steaua ciobanului. CANTEMIR IST. B: Acei doi ciobani il dusera la salashul lor. LET. TZR 53^v; cf. LET. TZR 53^r 54^r. // C: Iara un cioban il intreba: „Unde mergi lupule asa Tare?” AA 1773 135^v. Etimologie: tc. çoban.

cioban m. pazitor de oi; steaua ciobanului Mold. luceafarul de seara (serva de orientare pastorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].

cĭobán m. (turc. čoban d. pers. čuban šüban d. šub berbece shi ban conductor; ngr. tsobánis alb. bg. sirb. rut. čobán pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Pastor pascator de oĭ. Dim. anásh anúsh anutz shi anel pl. eĭ.

Ciobanul m. supranumele lui Mircea III.

ciobán s. m. pl. ciobáni

ciobán s. m. pl. ciobáni

cioban.

CIOBÁN s. oier pastor (inv. shi reg.) pacurar (Maram. shi nordul Transilv.) oiesh. (Un ~ cu o turma de oi.)

CIOBAN s. oier pastor (inv. shi reg.) pacurar (Maram. shi nordul Transilv.) oiesh. (Un ~ cu o turma de oi.)

straitzaciobanului s. v. TRAISTACIOBANULUI.

tashcutzaciobanului s. v. PUNGULITZA. TRAISTACIOBANULUI.

ciobán (ciobáni) s. m. Pastor. Mr. cioban istr. tzoban. Tc. çoban (Roesler 608; SHeineanu II 128; Miklosich Türk Elem. I 278; Miklosich Fremdw. 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle 77); cf. ngr. τσοπάνης τσοπάνος alb. čoban bg. sb. čoban(in) rut. čaban pol. czaban rus. čaban mag. csobán(y). Cuvint rar in dialecte. Dupa Weigand Jb. XVI 222 intrat in rom. prin intermediul bg. ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom. cf. Caracostea Mitt. Wien. 98. Pentru formele dialectale din ngr. cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12) shi posibil rut. shi pol. Der. ciobanca s. f. (pastoritza); ciobaneasa (var. ciobanitza) s. f. (pastoritza); ciobanesc adj. (de cioban); ciobaneshte adv. (k ciobanii); ciobanos adj. (rustic necioplit); ciobani vb. (a fi cioban); ciobanime s. f. (multzime de ciobani); ciobanie s. f. (ocupatzia ciobanului).

ciobán ciobáne s.n. (reg.) vas de lemn pentru baut apa; scafa fedelesh bure.

MIRCEA CIOBANUL domn al TZarii Romaneshti (15451552 15531554 15581559). Primul domn numit direct de Poarta fara acordul boierilor. Ostil marii boerimi a incercat sashi atraga celelalte categorii sociale facandule concesii. In 1548 a infrant la Perish o puternica oaste adusa de boierii fugitzi in Transilvania pentru al inlatura. A sustzinut activitatea tipografica a lui Dimitrie Liubavici shi Coresi shi sa preocupat de refacerea Curtzii Domneshti ctitorind biserica acesteia cea mai veche pastrata in Bucureshti.

cioban ciobani s. m. (peior.) 1. (detz.) detzinut analfabet. 2. persoana necivilizata / grosolana.