BACI baci s. m. 1. Cioban care conduce o stana. 2. Persoana care cashtiga shi arunca prima la jocul de arshice. Et. nec.

baci² sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: nct] 1 Pastor insarcinat cu prepararea branzei urdei shi untului. 2 Administrator al stanei. 3 SHef al ciobanilor dintro stana Si: (reg) opilic scutar vataf. 4 (Reg) Cioban cu cel mai mare numar de oi izolate in cadrul turmei de miei cu scopul de a se stabili cantitatea de lapte care i se cuvine. 5 (Iljc) Cel care cashtiga shi arunca primul la jocul cu arshice.

baci³ sm [At: (a. 1700) IORGA S. D. XII 9 / Pl: ~ / E: mg bácsi] (Trs) 12 Termen de adresare catre (un frate mai mare sau) o ruda mai varstnica. 3 Apelativ respectuos.

baci² s.m. 1 Cioban care conduce o stina. ◆ Fig. Conducator. TZinetzi minte cuvintele lui SHtefan care va fost baci pina la adinci batrinetze (DELAVR.). ◆ Spec. Cioban insarcinat cu prepararea brinzei a urdei shi a untului. 2 (la jocul de arshice) Cel care cishtiga shi are dreptul de a arunca primul arshicul. • pl. baci. /etimol. nec.

BACI baci s. m. 1. Cioban care conduce o stana. 2. Cel care cashtiga shi arunca primul la jocul de arshice. Et. nec.

BACI baci s. m. 1. Ciobanul care face brinza untul shi urda shi care conduce stina. Mam dus la ciobanie shi am slujit la nishte baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU N. F. 17. Buna ziua shi bun gasit oameni buni zisei eu descalecind linga stina shi adresinduma celor citziva ciobani tineri care trebaluiau care incotro dar mai cu seama unui baci batrin. HOGASH M. N. 189. Baciul de la stina... a adunat laptele de la oaia finului la facut brinza. ISPIRESCU L. 209. Fig. Conducator. V. pastor. TZinetzi minte cuvintele lui SHtefan care va fost baci pina la adinci batrinetze. DELAVRANCEA A. 122. (La jocul cu arshice) Cel care cishtiga shi are dreptul sa arunce cel dintii arshicul. Reputatzia lui de giolar era mare... averea noastra in arshice se suia intro vreme pina la doua mii... shi le potrivea asha de bine k buful cadea totdeauna pe ceialaltzi jucatori shi raminea tot el baciul... GHICA S. 300.

BACI baci s. m. 1. Cioban care conduce o stana. 2. Cel care cashtiga shi arunca primul la jocul de arshice.

BACI ~ m. Cioban care conduce o stana. [Monosilabic] /Orig. nec.

bacĭ m. pl. tot asha (ruda cu badea shi badia care se reduc la vsl. bratŭ frate de unde vin formele familiare: sirb. bató frate tata rut. bátĭo tata rus. bátĕa bátĭka tata parinte preut ceh. vechĭ bátia „frate ruda tovarash” moravic „unchi”). Din aceste forme Romanu a facut bacĭ bade badie shi bitu. De la rom. bacĭ vine ngr. Epir básios alb. batz frate mai mare; bg. bacó nene bg. sirb. bač vacar bačija brinzarie stina; pol. bacza ceh. bača vatav; ung. bács nene bácsa bacĭ. Nene badie (Ban. sh.a.). SHefu cĭobanilor (un om maĭ batrin care face cashu sh.a.). Fig. Iron. Orashean cu infatzishare de shef de cĭobanĭ: ce cauta acest bacĭ in biblioteca? V. scutar.

baciu m. 1. ciobanul insarcinat cu facerea branzei intr’o stana; 2. cel ce da intaiu la jocul in arshice. [Origina necunoscuta].

baci s. m. pl. baci

baci s. m. pl. baci

baci

baciu ci.

BACI s. (reg.) samesh scutar. (Baciul unei stane.)

BACI s. (reg.) samesh scutar. (~ unei stine.)

bací (bací) s. m. 1. Cioban care conduce o stina. 2. Formula de reverentza cu care se adreseaza persoanelor in virsta sau de un nivel superior. 3. La jocul de arshice copilul care arunca primul. Mr. baci bagi megl. baci. Origine necunoscuta. Opinia predominanta este k avem a face cu un cuvint de provenientza orientala dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezentza sa in dialecte shi de asemenea prin aparitzia sa constanta k nume de persoana din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi prin urmare cuvint cuman sau turanic (DAR) sau derivat de la iranianul bac (Densusianu GS IV 149). Evident este dificil de combatut fundamentele acestor opinii atita vreme cit nu se poate indica pe de o parte etimonul turanic exact sau pe de alta parte calea de patrundere a cuvintului iranian. Cert este k termenul se afla in toate limbile balcanice slave care inconjoara teritoriul rom. (bg. bač sb. bač(a) slov. ceh. bača mag. bacs(i) bacsó pol. bacza k shi ngr. μπάσσιοσ alb. bats. Insashi aria de raspindire a cuvintului pare a indica provenientza sa rom. caci numai rom. a fost direct legata de toate limbile mentzionate mai sus shi faptul k acest cuvint nu se explica prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totushi nu este posibil sal explicam pina in prezent numai prin intermediul rom. In ce ne priveshte shi dat fiind k in orice caz ne aflam pe terenul fragil al conjecturilor nu excludem posibilitatea de a se fi conservat in baci un cuvint autohton poate cel care corespunde lat. pater shi posibil acelashi care sa pastrat in bade. Originea dacica a cuvintului fusese postulata inca de Hasdeu Columna lui Traian 1874 104. Celelalte explicatzii vechi par prea putzin plauzibile. Dupa Miklosich ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus in legatura cu bašta „tata” (Slaw. Elem. 14) shi cu baština „moshtenire” (Lexicon 12) ipoteza greu de sustzinut datorita dificultatzilor fonetice. SHeineanu II 42 propunea k etimon tc. bash „shef” care la rindul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric nici fonetic. Gáldi Dict. 103 propune mag. k izvor al rom. poate pe baza hazardatei despartziri care o face DAR la sensul 2 al cuvintului baci considerat acolo k diferit de 1 shi derivat din mag. Pentru provenientza rom. a bg. bač bačjo bačija cf. Candrea Elemente 401 shi Berneker 37; shi din ngr. μπάσσιοσ cf. G. Meyer Neugr. St. II 76. Rosetti II 109 indica numai identitatea rom. cu alb. Der. bacie s. f. (casharie; ocupatzia baciului); bacioi s. m. (baci); bacit s. n. (dijma care se plateshte baciului); bacitza s. f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stina); baciui vb. (a prepara brinza; a face pe baciul; a munci intro doara a trage chiulul; a conduce).

báci baci s.m. Maimare peste pacurari la stana (in zona Borsha Moisei Sacel). In alte regiuni din Maramureshul istoric se utilizeaza sin. vatav (ALRRM 1971: 382) sau ambii termeni: „Baciul este conducatorul stanei shi personajul principal; corespunde cu baca la stanele din Cehoslovacia shi Polonia. Baciul este angajat de catre stana shi plata lui variaza dupa invoiala. (…) El are obligatzia de a supraveghea bunul mers al stanei daca oile sunt «bine purtate» la pashune shi pacurarii nu le lasa «sa zaca pe munte» k sa se imbolnaveasca. Baciul mai are grija sa atraga atentzia pacurarilor sa nu umble prin locurile unde se tzine ursul. Tot de datoria baciului este de a controla pagubele shi a face distribuirea lucrului intre pacurari. El mai pregateshte shi mancarea ciobanilor” (Morariu 1937: 184). ♦ (onom.) Baciu Bacia Bacila nume de familie (113 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). ♦ Atestat sec. XIV (Mihaila 1974). Et. nec. (DER DEX MDA). Cuvant autohton (Hasdeu Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu). Cuv. rom. > srb. bač blg. bač baču ceh. bača pol. baca ucr. bac magh. bács „cioban” shi bácsi „bade nene” (Macrea 1970).

báci s.m. Maimare peste pacurari la stana (in zona Borsha Moisei Sacel). In alte regiuni din Maramuresh se utilizeaza vatav (ALR 1971: 382) sau ambii termeni: „Baciul este conducatorul stanei shi personajul principal; corespunde cu baca la stanele din Cehoslovacia shi Polonia. Baciul este angajat de catre stana shi plata lui variaza dupa invoiala. […] El are obligatzia de a supraveghea bunul mers al stanei daca oile sunt «bine purtate» la pashune shi pacurarii nu le lasa «sa zaca pe munte» k sa se imbolnaveasca. Baciul mai are grija sa atraga atentzia pacurarilor sa nu umble prin locurile unde se tzine ursul. Tot de datoria baciului este de a controla pagubele shi a face distribuirea lucrului intre pacurari. El mai pregateshte shi mancarea ciobanilor” (Morariu 1937: 184). Cuvant autohton (Hasdeu 1894 Philippide 1928 Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983); Imprum. din rom.: srb. bač blg. bač baču ceh. bača pol. baca ucr. bac magh. bács „cioban” shi bácsi „bade nene” (Macrea 1970).

PISCUL BACIULUI v. La Om.