CIOBAN s. m. (Mold. TZR) Pastor. A: Ciobanii. . . pre un cot la pamint lasatzi era. CANTEMIR IST. Iar in urma lui indata au nimerit nishte ciobani. IT 1778 1^v. ◊ S. comp. Steaua Ciobanului = luceafarul de seara. Steaua care intiiu se arata de cu seara steaua ciobanului. CANTEMIR IST. B: Acei doi ciobani il dusera la salashul lor. LET. TZR 53^v; cf. LET. TZR 53^r 54^r. // C: Iara un cioban il intreba: „Unde mergi lupule asa Tare?” AA 1773 135^v. Etimologie: tc. çoban.