optziuni
  • info

30 de definitzii pentru ostoi

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OSTOÍ ostoiesc vb. IV. (Inv. shi pop.) 1. Refl. shi tranz. A (se) potoli a (se) domoli a (se) calma. 2. Intranz. shi refl. A inceta a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] Din sl. ustojati.

OSTOÍ ostoiesc vb. IV. (Inv. shi pop.) 1. Refl. shi tranz. A (se) potoli a (se) domoli a (se) calma. 2. Intranz. shi refl. A inceta a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] Din sl. ustojati.

ostoi1 ssg [At: LUNGIANU ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Ie) Un ~ de ploaie Ploaie repede shi de scurta durata. corectata

ostoi2 [At: VARLAAM C. 83 / V: (irg) ort~ ~ovi ~tavi ~tei[1] ~tui us~ (cscj) ~teia ~tia ~ia usteia ustoia / Pzi: ~iesc shi ostoi / E: slv оустоюти] 12 vtr (Ivp; d. senzatzii sentimente stari sufleteshti etc.) A (se) atenua. 34 vtr (Ivp; d. oameni) A (se) linishti. 5 vt (Ivp) A alina. 6 vi (Ivp) A inceta. 7 vr (Ban; Olt) A se opri din fermentat. 8 vr (Ban; Olt) A se coace. 9 vr (Ban; Olt) A de deshidrata.

  1. In original incorect tiparit: tei — LauraGellner

OSTOÍ osloiesc vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli a se domoli a se alina a se linishti a se calma. Chirila Paun pica tocmai cind Florica aprindea lampa abia putzin dupa ce se ostoise discutzia. REBREANU R. I 280. ◊ Tranz. Femeia il ostoia tirindul de mina. REBREANU R. I 177. Noi trindavi nu sintem shi nici cele guri navem de ostoit. VLAHUTZA CL. 64. Prez. ind. shi: ostói (TEODORESCU P. P. 83). Variante: ostoiá (SADOVEANU O. I 262) vb. I ostoví (PASCULESCU L. P. 129) vb. IV.

A OSTOÍ ~iésc tranz. A face sa se ostoiasca. /<sl. ustojati

A SE OSTOÍ ma ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge in stare de linishte; a capata (din nou) calmul; a se linishti; a se calma. 2) (despre actziuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

ostoì v. V. osteì: negrumi ostoia de spume ma curatza POP.

ostóĭ n. pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire alinare.

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

ortoi v vz ostoi2

ostavi v vz ostoi2

ostei2 v vz ostoi2

osteia v vz ostoi2

ostia v vz ostoi2

ostoia v vz ostoi2

ostovi v vz ostoi2 corectata

ostui v vz ostoi2

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

OSTOVÍ vb. IV v. ostoi.

osteì v. Mold a inceta a se linishti: lumea nu mai osteia de a veni. [SHi ostoì = Slav. USTOĬATI a sta].

ostoĭésc v. tr. (vsl. ustoĭati a sta ustativi a opri [staviti statistanon a se opri] ustatiustanon a sta a raminea ustaniti sen a se pune a se asheza; rus. ustáti ustavatĭ a osteni [intr.]. V. pre shi pristoĭesc ostenesc postata stava stavila stavesc). Rar azĭ. Alin potolesc: speriate de tzipetele eĭ iĭ ĭeshira inainte ostoindo (Rebr. 145) a ostoi durerea. V. refl. Il ruga sa se ostoĭasca (Rebr. 167); vintu durerea s’a ostoit. V. intr. Ma potolesc: vintu durerea a ostoit. SHi osteĭesc ostoĭez osteĭez ostiez (Munt.). Maĭ vechĭ ust. V. ogoĭesc oteshesc contenesc incetez staŭ tinchesc.

usteĭésc ĭéz oĭésc oĭéz V. ostoĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ostoí (a ~) (inv. pop.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ostoiésc imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sa ostoiásca

ostoí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ostoiésc imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ostoiásca

ostoi (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ostoiesc conj. ostoiasca)

ostoesc toaie 3 toiam 1 imp.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OSTOÍ vb. v. alina calma conteni curma domoli imblanzi inceta linishti opri potoli sfarshi sta tempera termina ushura.

ostoi vb. v. ALINA. CALMA. CONTENI. CURMA. DOMOLI. IMBLINZI. INCETA. LINISHTI. OPRI. POTOLI. SFIRSHI. STA. TEMPERA. TERMINA. USHURA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostoí (ostoiésc ostoít) vb. A calma a linishti. Var. ostoia ostei(a) ostia ustoia ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 364). Der. ostoi s. n. (odihna ragaz) deverbal construit modern.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ostói s.n. (reg.) linishtire astampar potolire.

Intrare: ostoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoi
  • ostoire
  • ostoit
  • ostoitu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
 singular plural
  • ostoieshte
  • ostoitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ostoiesc
 (sa)
  • ostoiesc
  • ostoiam
  • ostoii
  • ostoisem
a II-a (tu)
  • ostoieshti
 (sa)
  • ostoieshti
  • ostoiai
  • ostoishi
  • ostoiseshi
a III-a (el, ea)
  • ostoieshte
 (sa)
  • ostoiasca
  • ostoia
  • ostoi
  • ostoise
plural I (noi)
  • ostoim
 (sa)
  • ostoim
  • ostoiam
  • ostoiram
  • ostoiseram
  • ostoisem
a II-a (voi)
  • ostoitzi
 (sa)
  • ostoitzi
  • ostoiatzi
  • ostoiratzi
  • ostoiseratzi
  • ostoisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ostoiesc
 (sa)
  • ostoiasca
  • ostoiau
  • ostoira
  • ostoisera
ostoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
 singular plural
  • ostoaie
  • ostoiatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ostoi
 (sa)
  • ostoi
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoi
 (sa)
  • ostoi
  • ostoiai
  • ostoiashi
  • ostoiaseshi
a III-a (el, ea)
  • ostoaie
 (sa)
  • ostoaie
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
 (sa)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiaram
  • ostoiaseram
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiatzi
 (sa)
  • ostoiatzi
  • ostoiatzi
  • ostoiaratzi
  • ostoiaseratzi
  • ostoiasetzi
a III-a (ei, ele)
  • ostoaie
 (sa)
  • ostoaie
  • ostoiau
  • ostoiara
  • ostoiasera
ostoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
 singular plural
  • ostoiaza
  • ostoiatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ostoiez
 (sa)
  • ostoiez
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoiezi
 (sa)
  • ostoiezi
  • ostoiai
  • ostoiashi
  • ostoiaseshi
a III-a (el, ea)
  • ostoiaza
 (sa)
  • ostoieze
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
 (sa)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiaram
  • ostoiaseram
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiatzi
 (sa)
  • ostoiatzi
  • ostoiatzi
  • ostoiaratzi
  • ostoiaseratzi
  • ostoiasetzi
a III-a (ei, ele)
  • ostoiaza
 (sa)
  • ostoieze
  • ostoiau
  • ostoiara
  • ostoiasera
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostovi
  • ostovire
  • ostovit
  • ostovitu‑
  • ostovind
  • ostovindu‑
 singular plural
  • ostoveshte
  • ostovitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ostovesc
 (sa)
  • ostovesc
  • ostoveam
  • ostovii
  • ostovisem
a II-a (tu)
  • ostoveshti
 (sa)
  • ostoveshti
  • ostoveai
  • ostovishi
  • ostoviseshi
a III-a (el, ea)
  • ostoveshte
 (sa)
  • ostoveasca
  • ostovea
  • ostovi
  • ostovise
plural I (noi)
  • ostovim
 (sa)
  • ostovim
  • ostoveam
  • ostoviram
  • ostoviseram
  • ostovisem
a II-a (voi)
  • ostovitzi
 (sa)
  • ostovitzi
  • ostoveatzi
  • ostoviratzi
  • ostoviseratzi
  • ostovisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ostovesc
 (sa)
  • ostoveasca
  • ostoveau
  • ostovira
  • ostovisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ostoi, ostoiescverb

invechit popular
  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli a (se) domoli a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alina calma domoli linishti potoli
    • format_quote Chirila Paun pica tocmai cind Florica aprindea lampa abia putzin dupa ce se ostoise discutzia. REBREANU R. I 280. DLRLC
    • format_quote Femeia il ostoia tirindul de mina. REBREANU R. I 177. DLRLC
    • format_quote Noi trindavi nu sintem shi nici cele guri navem de ostoit. VLAHUTZA CL. 64. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina. DEX '09 DEX '98
    sinonime: opri termina inceta
  • comentariu Prezent indicativ shi: ostoi. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.