omenesc ~easca [At: PSALT. HUR. 48^r/16 / V: (inv) oam~ (reg) omin~ a / Pl: ~eshti / E: omen (tema veche a lui om) + esc] 12 a Care apartzine (omului sau) genului uman Si: uman. 34 a Privitor la (om sau) la genul uman. 56 a Propriu (aspectului sau) firii omului Si: uman. 78 sp (Lucruri sau) fapte caracteristice omului Si: uman. 9 a (Ivp) Care apartzine altui om Si: strain. 10 a (Inv; ioc boieresc sau ciocoiesc) Care apartzinea omului de rand. 11 a (Ioc in devalmashie) Care apartzine unui singur om Si: individual personal. 12 a (Ivp) Prietenos. 13 a (Ivp) Bland. 14 a Convenabil. 15 a (D. limba) Inteligibil.

OMENÉSC EÁSCA omeneshti adj. 1. Care este propriu infatzisharii sau firii omului care tzine de genul uman (k) de om; uman. O privi cu o mustrare omeneasca in ochi. C. PETRESCU C. V. 368. Lepadinduma k pe o moda veche fara macar a cugeta k prin aceasta omoara o fiintza omeneasca. NEGRUZZI S. I 48. Navetzi tzara navetzi lege Navetzi inimomeneasca! Intre voi navem cealege Piara breasla boiereasca. BOLLIAC O. 207. ◊ Ashezare omeneasca = denumire pentru sat comuna orash. Portziunile largi din lungul vailor constituie locurile cele mai bune pentru ashezari omeneshti. PROBL. GEOGR. I 99. ♦ (Substantivat) Deosebesc intro clipa fatza marelui scriitor unica prin monumentalitatea shi omenescul ei. BOGZA M. S. 91. 2. (In opozitzie cu boieresc sau ciocoiesc) Care apartzine omului de rind. V. tzaranesc. Vacile sint ale statului? intrebai eu. Sint shi omeneshti dar cele multes a ciocoiului. SADOVEANU O. V 64. ◊ (Substantivat regional cu sens colectiv) Lucruri straine obiecte care apartzin altora. Fata toarce omenesc. SEVASTOS N. 10.

OMENÉSC omeneásca (omenéshti) 1) shi substantival Care este caracteristic pentru oameni; de om; uman; lumesc; pamantesc. ◊ Ashezare ~easca localitate. 2) Care este plin de omenie; binevoitor. Atitudine ~easca. 3) inv. (in opozitzie cu boieresc) Care apartzine omului muncitor de la sate; caracteristic tzaranilor; tzaranesc. /om + suf. ~esc

omenesc a. 1. ce tzine de om: putere omeneasca; 2. fig. inteligibil: limba omeneasca. [Tras din om pl. oameni].

1) omenésc eásca adj. (d. oamenĭ pl. d. om). Uman al omuluĭ de om: corpu neamu omenesc; limba omeneasca. Fig. Plin de omenie afabil blind: primire omeneasca. TZaranesc de tzaran: boĭ omeneshtĭ shi boĭ boĭereshtĭ.

oamenesc ~easca a vz omenesc

ominesc ~easca a vz omenesc

omenésc adj. m. f. omeneásca; pl. m. shi f. omenéshti

omenésc adj. m. f. omeneásca; pl. m. shi f. omenéshti

OMENÉSC adj. 1. v. uman. 2. pamantesc. (Obiceiuri ~eshti.)

OMENESC adj. 1. uman (pop.) creshtinesc. (Purtare ~.) 2. pamintesc. (Obiceiuri ~.)

Omenesc ≠ neomenesc

HOMO SUM: HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO (lat.) sunt om: nimic din ceea ce e omenesc nu mie strain Terentziu „Heauton timorumenos” act. I scena 1 25. Vers devenit expresie a sentimentului de solidaritate umana.

Amicus humani generis (lat. „Amicul spetzei umane” sau mai potrivit „Prietenul neamului omenesc” adica: amicul tuturor). In aparentza ar fi un compliment dar de fapt aceasta expresie se intrebuintzeaza k un reprosh la adresa acelora care ishi acorda prietenia fara nici o alegere oricui. Acest lucru a fost criticat de catre un moralist francez contemporan cu Molière anume Bourdaloue care a spus k „amicul tuturor nui amicul nimanui”. Dar poate k aceasta cugetare nar fi cishtigat o faima universala daca ideea nar fi fost reluata de Molière in comedia Mizantropul (act. I sc. 1). Eroul sau Alceste reproshind prietenului sau Philinte k a copleshit cu amabilitatzi shi efuziuni pe un om carei era aproape necunoscut rosteshte o faimoasa tirada din care reproducem urmatoarele versuri in traducerea Ninei Cassian (Opere de Molière vol. III): „Cel mai ales din oameni se va simtzi om shters Vazind k il amesteci cuntregul univers. Caci orice stima are o pricina anume: Nu mai stimezi pe nimeni stimind ontreaga lume… Numi trebuieo faptura oricit la minear tzine Ce nu cinsteshteun merit asha cum se cuvine. Aceasta pretzuire vreau so resimt shi eu. Amicuntregii specii nu e amicul meu!” Acest ultim vers care in franceza suna: „L’ami du genre humain n’est point du tout mon fait !” a devenit cu timpul o maxima rezumata pentru cei care prefera latina in expresia: Amicus humani generis. LIT.