OMENÉSC EÁSCA omeneshti adj. 1. Care este propriu infatzisharii sau firii omului care tzine de genul uman (k) de om; uman. O privi cu o mustrare omeneasca in ochi. C. PETRESCU C. V. 368. Lepadinduma k pe o moda veche fara macar a cugeta k prin aceasta omoara o fiintza omeneasca. NEGRUZZI S. I 48. Navetzi tzara navetzi lege Navetzi inimomeneasca! Intre voi navem cealege Piara breasla boiereasca. BOLLIAC O. 207. ◊ Ashezare omeneasca = denumire pentru sat comuna orash. Portziunile largi din lungul vailor constituie locurile cele mai bune pentru ashezari omeneshti. PROBL. GEOGR. I 99. ♦ (Substantivat) Deosebesc intro clipa fatza marelui scriitor unica prin monumentalitatea shi omenescul ei. BOGZA M. S. 91. 2. (In opozitzie cu boieresc sau ciocoiesc) Care apartzine omului de rind. V. tzaranesc. Vacile sint ale statului? intrebai eu. Sint shi omeneshti dar cele multes a ciocoiului. SADOVEANU O. V 64. ◊ (Substantivat regional cu sens colectiv) Lucruri straine obiecte care apartzin altora. Fata toarce omenesc. SEVASTOS N. 10.