rezonabil ~a a [At: NEGRUZZI S. I 44 / V: (ivr) ~bl / S shi: reso~ / Pl: ~i ~e / E: fr raisonnable] 12 Ratzionabil (12). 3 (D. pretzuri) Echitabil. 4 (D. pretzuri; pex) Accesibil.

REZONÁBIL A rezonabili e adj. (Frantzuzism) 1. (Despre oameni) Care are o judecata sau o comportare ratzionala; cumpanit cuminte. ♦ (Despre actziuni fapte) Care se mentzine in limitele normale obishnuite; care nu are nimic exagerat. Atitudine rezonabila. 2. (Despre pretzuri) Corespunzator cu valoarea lucrului cumparat; potrivit acceptabil. Poate sa fie un om de intzelegere sa ofere un pretz rezonabil. C. PETRESCU R. DR. 211.

REZONÁBIL A adj. 1. Care are o judecata o comportare ratzionala; cuminte cu judecata. 2. (Despre actziuni fapte) Fara exagerari cumpatat. ♦ (Despre pretzuri) Potrivit accesibil. [Cf. fr. raisonnable].

REZONÁBIL A adj. 1. care are o judecata o comportare ratzionala; cu judecata. 2. (despre actziuni fapte) fara exagerari cumpatat. ◊ (despre pretzuri) acceptabil. (< fr. raisonnable)

REZONÁBIL ~a (~i ~e) 1) (despre persoane) Care poate rezona (bine); cu judecata; chibzuit. 2) (despre actziuni fapte etc.) Care corespunde ratziunii; care nu iese din comun. 3) (despre pretzuri) Care corespunde valorii marfii; care poate fi acceptat. /<fr. raisonnable

rezonabil a. ratzionabil.

*rezonábil a adj. (fr. raisonnable. V. ratzionabil). Barb. Ratzionabil.

ratzionabil ~a a [At: HELIADE D. J. 165/5 / P: ~tzio~ / Pl: ~i ~e / E: lm rationabilis] 1 (D. oameni) Care are o judecata ratzionala (1). 2 (D. oameni) Care are o comportare ratzionala (1). 3 (D. actziuni fapte etc.) Care se mentzine in limitele normale obishnuite. 4 (D. actziuni fapte etc.) Logic.

*ratzionábil a adj. (lat. rationabilis fr. raisonnable). Ratzional dotat cu ratziune: omu e un animal ratzionabil. Conform ratziuniĭ admisibil convenabil: pretentziune ratzionabila pretz ratzionabil. Adv. In mod ratzional. Uniĭ zic rezonabil dupa fr. Cel maĭ bine e a zice ratzional care e maĭ propriŭ de cit ratzionabil.

rezonábil adj. m. pl. rezonábili; f. rezonábila pl. rezonábile

rezonábil adj. m. pl. rezonábili; f. sg. rezonábila pl. rezonábile

REZONÁBIL adj. 1. v. echilibrat. 2. v. judicios. 3. v. convenabil.

REZONABIL adj. 1. cuminte cumpanit echilibrat ratzional (inv.) rezonat. (Om ~.) 2. bun chibzuit folositor gindit intzelept judicios ratzional socotit util (fig.) sanatos. (Un sfat ~.) 3. acceptabil accesibil convenabil moderat potrivit (livr.) modic (fam.) pasabil. (Pretzuri ~.)

Rezonabil ≠ absurd