OBOR² oboare s. n. Imprejmuire de nuiele sau de stuf facuta intro apa curgatoare pentru a prinde shi a pastra peshtele viu; spatziul din interiorul acestei imprejmuiri. Din rus. obor „shnur”.

OBÓR¹ oboare s. n. 1. (Reg.) Loc (imprejmuit) unde se tzine un targ de vite de fan de lemne; targ de vite; p. ext. piatza. 2. (Pop.) imprejmuire pentru vite; tzarc ocol staul. ♦ Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei parte a curtzii unde se tzin unelte agricole nutretz pentru vite etc. Din bg. sb. obor.

obor² sn [At: DAMÉ T. 123 / V: (reg) obar ubar / Pl: ~oare / E: rs обор] 1 Sfoara trecuta prin ochiurile de la extremitatea navodului shi de care sunt legate bile de plumb. 2 Imprejmuire de nuiele sau de stuf facuta intro apa curgatoare pentru a prinde shi a pastra peshtele viu. 3 Spatziu din interiorul acestei imprejmuiri.

obor¹ [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare / E: bg обор srb obor)] 1 sn (Pop) Loc imprejmuit in care se tzin animalele Si: ocol staul tzarc. 2 sn (Pop) Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei in care se tzin unelte agricole nutretz etc. 3 sn (Inv) Ocol al autoritatzii comunale unde se inchideau vitele gasite pascand in locuri interzise. 4 sn (Reg) Strunga. 5 sn (Reg) Gard facut in jurul unei clai de fan. 6 sn (Reg) Gradina. 7 sn (Reg; fig) Cerc luminos in jurul lunii Si: cearcan. 8 sn (Reg; pex) Coliba. 9 sn (Rar) Grajd. 10 sn (Mun; Mol) Loc de obicei imprejmuit unde se tzine targul de vite de fan de lemne etc. 11 sn (Mun Mol) Targ de vite. 12 i (Reg; rep) Strigat cu care se mana vitele spre staul.

OBÓR¹ oboare s. n. 1. (Reg.) Loc (imprejmuit) unde se tzine un targ de vite de fan de lemne; targ de vite; p. ext. piatza. 2. (Pop.) Imprejmuire pentru vite; tzarc ocol staul. ♦ Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei parte a curtzii unde se tzin unelte agricole nutretz pentru vite etc. Din bg. scr. obor.

OBÓR² oboare s. n. Imprejmuire de nuiele sau de stuf facuta intro apa curgatoare pentru a prinde shi a pastra peshtele viu; spatziul din interiorul acestei imprejmuiri. Din rus. obor „shnur”.

OBÓR oboare s. n. 1. (Munt. Mold.) Loc de obicei imprejmuit unde se tzine tirgul de vite de fin de lemne; tirg de vite. Negustori aprigi de cereale geambashi vestitzi de oboare samsari de lina shi brinzeturi. BOTEZ SHC. 87. Magarul se vinde tot in oborul armasarilor. PANN P. V. II 117. Se mai duse stapinul nostru La obor SHi cumpara doi boi. TEODORESCU P. P. 140. 2. Imprejmuire pentru vite in apropierea casei la cimp la tirla etc.; tzarc ocol. Vazu la lumina lunei pe porcarul minastirii ducind din urma vreo zececincisprezece porci care scapasera pe semne din obor. STANOIU C. I. 186. 3. (Regional) Loc ingradit in jurul unei case tzaraneshti (v. curte) sau in apropierea ei unde se tzin unelte agricole nutretz pentru vite etc. Iata k eran mijlocul oborului inaintea curtzii un stilp mare. RETEGANUL P. III 21. Cind treci pe linga obor Ma cuprinde badeun dor. HODOSH P. P. 45. 4. Imprejmuire de nuiele de stuf facuta intro apa curgatoare pentru a ademeni shi pastra peshtele viu; spatziul din interiorul acestei imprejmuiri. Talianul i al obshtei cu tot ce are: plase sirme taraci oboare. DAVIDOGLU O. 51.

OBÓR¹ oboáre n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tzin vitele; tzarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intro apa curgatoare pentru a prinde peshtele sau pentru a pastra viu peshtele prins. /<bulg. sb. obor

OBÓR² oboáre n. Sfoara cu ajutorul careia mreaja unui navod se prinde in apa. /<rus. obor

obòr n. 1. imprejmuire de casa (la tzara); 2. imprejmuire de vite; 3. (la orashe) targ de fan shi de vite: shi magarul se vinde in oborul armasarilor PANN. [Serb. OBOR tzarc curte batatura].

òbor n. sfoara trecuta prin ochiurile navodului shi care sunt inshirate margele de plumb. [Rus. OBORA shnur].

1) obór n. pl. oare (bg. sirb. obor obor; rut. pol. obora obor: rus. obóra pl. obóry nojitza zabor zaplaz gard; vsl. obora funie. V. obor 2 shi Bern. 1 176). Ocol loc ingradit in care se tzin vitele satuluĭ saŭ ale bilcĭuluĭ. Locu unde se vind vite fin sh. a. Sfoara saŭ funia de la marginea uneĭ plase unuĭ navod sh. a.

obar² sn vz obor²

obór (pop.) s. n. pl. oboáre

obór (targ ocol imprejmuire intro apa curgatoare) s. n. pl. oboáre

OBÓR s. targ. (~ de vite.)

OBÓR s. v. bordei coliba ocol staul tzarc.

OBOR s. tirg. (~ de vite.)

obor s. v. BORDEI. COLIBA. OCOL. STAUL. TZARC.

obór (oboáre) s. n. 1. TZarc de vite loc ingradit. 2. Tirg de vite. Mr. megl. ubor. Bg. sb. slov. obor din sl. obora (Miklosich Slaw. Elem. 92; Cihac II 221; Conev 81) cf. pol. obora „grajd” ngr. ỏßορός alb. obor. E dubletul lui obor s. n. (plumb de plasa) din rus. obora.

a fi dus la obor expr. (intl.) a fi dus la deal (1. 3).

ma Bucur Obor! expr. (iron.) ma bucur!