Definitzia cu ID-ul 504039:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
obór (oboáre) s. n. 1. TZarc de vite loc ingradit. 2. Tirg de vite. Mr. megl. ubor. Bg. sb. slov. obor din sl. obora (Miklosich Slaw. Elem. 92; Cihac II 221; Conev 81) cf. pol. obora „grajd” ngr. ỏßορός alb. obor. E dubletul lui obor s. n. (plumb de plasa) din rus. obora.