OBÓR oboare s. n. 1. (Munt. Mold.) Loc de obicei imprejmuit unde se tzine tirgul de vite de fin de lemne; tirg de vite. Negustori aprigi de cereale geambashi vestitzi de oboare samsari de lina shi brinzeturi. BOTEZ SHC. 87. Magarul se vinde tot in oborul armasarilor. PANN P. V. II 117. Se mai duse stapinul nostru La obor SHi cumpara doi boi. TEODORESCU P. P. 140. 2. Imprejmuire pentru vite in apropierea casei la cimp la tirla etc.; tzarc ocol. Vazu la lumina lunei pe porcarul minastirii ducind din urma vreo zececincisprezece porci care scapasera pe semne din obor. STANOIU C. I. 186. 3. (Regional) Loc ingradit in jurul unei case tzaraneshti (v. curte) sau in apropierea ei unde se tzin unelte agricole nutretz pentru vite etc. Iata k eran mijlocul oborului inaintea curtzii un stilp mare. RETEGANUL P. III 21. Cind treci pe linga obor Ma cuprinde badeun dor. HODOSH P. P. 45. 4. Imprejmuire de nuiele de stuf facuta intro apa curgatoare pentru a ademeni shi pastra peshtele viu; spatziul din interiorul acestei imprejmuiri. Talianul i al obshtei cu tot ce are: plase sirme taraci oboare. DAVIDOGLU O. 51.