obishnuit ~a [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 181^v/29 / V: (inv) ~iciuit obicin~ / Pl: ~itzi ~e / E: obishnui] 1 a Care a intrat in obishnuintza cuiva. 2 a Care face parte din felul de a fi al cuiva. 3 a Caracteristic cuiva. 46 a Care se face se intampla sau se intalneshte in mod regulat. 7 a Care se foloseshte adesea Si: curent uzual. 8 sm Persoana care frecventeaza un anumit loc. 9 a (Ioc deosebit remarcabil) Care nu se distinge prin nimic Si: comun. 10 Familiarizat.

OBISHNUÍT A obishnuitzi te adj. 1. Care a devenit un obicei care a intrat in obishnuintza cuiva care face parte din felul de a fi al cuiva; caracteristic cuiva. Linga vatra cu coatele pe genunchi shi cu timplele in palme se cufunda in starea ei obishnuita. SADOVEANU B. 63. Il primi cu dragalashiai obishnuita parca nimic nu sar fi intimplat. REBREANU R. II 258. Pornira la drum in obishnuitul mers al cailor tzaraneshti. MIRONESCU. A. 133. ♦ (Substantivat) Persoana care frecventeaza in mod obishnuit un Ioc. Obishnuitzii circiumii rid in timpul cind Marmeladof povesteshte. GHEREA ST. CR. II 231. 2. Care se face in mod regulat care se intimpla sau se intilneshte frecvent sau de obicei (intrun loc) care se foloseshte adesea; curent. Ishi rasuci obishnuita tzigara shimi zimbi cu prietinie. SADOVEANU O. VIII 8. ◊ (Adverbial) Eminescu a strabatut etapele de dezvoltare literara pentru care obishnuit literaturile incepatoare cheltuiesc decenii multe. SADOVEANU E. 79. 3. Care nu se distinge prin nimic; comun (2). A lucrat din lemn obishnuit o vioara. Varianta: obicinuít a (pronuntzat bici) (C. PETRESCU I. I 251 CREANGA P. 209 NEGRUZZI S. I 296) adj.

OBISHNUÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A OBISHNUI shi A SE OBISHNUI. 3) shi substantival Care se intalneshte frecvent regulat. 3) Care nu se deosebeshte prin nimic specific; care nu are trasaturi particulare; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; ordinar. /v. a (se) obishnui

obishnuit a. 1. deprins: obishnuit cu vorbe bune; 2. ordinar: lucru obishnuit; 3. care e in uz: vorba obishnuita.

obishnuít a adj. Deprins: obishnuit cu munca. Ordinar de toate zilele: pe drumu obishnuit. Uzual: vorba obishnuita. Adv. De ordinar: se plimba obishnuit pe acolo.

obicinuit ~a a vz obishnuit

obiciuit ~a a vz obishnuit

OBICINUÍT A adj. v. obishnuit.

OBISHNUÍT adj. 1. v. aclimatizat. 2. comun normal. (Nui decat un om ~.) 3. v. oarecare. 4. v. comun. 5. v. ordinar. 6. v. firesc. 7. v. normal. 8. clasic curent frecvent traditzional uzual. (Un procedeu tehnic ~.) 9. v. cunoscut. 10. curent frecvent uzual. (De circulatzie ~.) 11. v. consacrat. 12. v. familiar. 13. caracteristic specific. (La primit cu amabilitatea ~.) 14. v. zilnic.

OBISHNUIT adj. 1. acomodat dedat deprins familiarizat. (Om ~ intrun media nou.) 2. comun normal. (Nui decit un om ~.) 3. oarecare. (O faptura ~.) 4. banal comun ordinar (inv.) prost prostesc. (In lucruri ~ ei vad numai minuni.) 5. normal ordinar. (Sesiune ~.) 6. firesc natural normal (inv.) firesh (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 7. firesc normal regulat. (Puls ~.) 8. clasic curent frecvent traditzional uzual. (Un procedeu tehnic ~.) 9. cunoscut frecvent raspindit uzual. (O expresie ~.) 10. curent frecvent uzual. (De circulatzie ~.) 11. consacrat consfintzit traditzional (rar) sacramental. (Judecatorul a rostit formula ~.) 12. familiar simplu. (Stil ~.) 13. caracteristic specific. (La primit cu amabilitatea ~.) 14. cotidian curent prozaic zilnic. (Treburile ~.)

Obishnuit ≠ deosebit grozav neobishnuit

Pelargonium zonale (L.) Ait. « Mushcate obishnuite ». Specie care infloreshte in apr.oct. Flori simple sau invoite (sepale egale liniare acuminate petale inegale alungiteliptice cu virf rotunjit roshii rozalbe) in umbele pe peduncul de cca 15 cm inaltzime. Frunze alterne cu petzioli lungi subrotundcordate 7lobate crenate catifelatpubescente deseori zona centrala marcata de un verde brunnegricios pe fondul verdedeschis al frunzei. Planta cca 90 cm inaltzime groasa cu ramuri carnoase paroase spre baza mai mult sau mai putzin lemnificate.