OBISHNUÍT A obishnuitzi te adj. 1. Care a devenit obicei care a intrat in obishnuintza cuiva caracteristic cuiva. 2. Care se face se intampla sau se intalneshte in mod regulat; care se foloseshte adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoana intalnita in mod frecvent intro casa intrun loc etc. ♦ (Adverbial) In mod regulat de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic in mod deosebit; comun simplu banal de rand. [Var.: (inv.) obicinuít a adj.] V. obishnui.