noian sn [At: (a. 1702) GCR. I 343/17 / V: (reg) ~am loi~^[1] / Pl: ~e (rar) ~uri / E: ns cf alb ujan(ë)] 1 (Pop; udp „de”) Cantitate mare de apa care curge sau cade din cer se aduna in urma ploilor a revarsarilor etc. Si: puhoi shuvoi torent. 2 (Pop; udp „de”) Cantitate mare de zapada care cade din cer este ingramadita de viscol Si: namete troian. 3 (Mun; pex) Campie intinsa de teren inundabil folosita k izlaz. 4 (Pgn; udp „de”) Cantitate mare Si: belshug. 5 (Udp „de”) Numar mare de fiintze de lucruri de fenomene de acelashi fel Si: multzime. 6 (Inv) Mare. 7 (Ilav) In ~ In largul marii. 8 (Ial) In largul oceanului. 9 (Inv) Golf de mare. 10 (Inv) Ocean. 11 (Inv; is) ~ul marii (sau marilor de ape de apa) Imensitate. 12 Haos. 13 Abis.

NOIÁN noiane s. n. 1. Cantitate mare. (Fig.) Noianul de lumina trandafirie al zorilor cuprinsese tot cerul din calea soarelui ce se vestea. HOGASH M. N. 156. Itzi pare rau dumitale Cai picurat o nedejde peste un noian de jale? HASDEU R. V. 73. ♦ Multzime numar mare. Brazi shi fagi uriashi... ridicau in slavi noian de vreascuri shi de crengi. GALACTION O. I 210. Stradele nepavate... ce trec prin noianul de case mici shi rau zidite. EMINESCU N. 33. ◊ (In legatura cu abstracte) Din ce noian de doruri au rasarit aceste accente de suava poezie! SADOVEANU E. 14. Un noian de amintiri trecu prin capul lui. BUJOR S. 44. 2. Intindere mare de apa imensitate nemarginire. Peste virful muntzilor Prin ceatza magurilor Spre noianul marilor. CREANGA P. 220. SHi din noian de ape puteri au dat scinteii. EMINESCU O. I 115. ♦ Intindere de teren inundabil care in timpul viiturilor constituie un loc de reproducere a peshtilor iar in timpul verii este loc de pashune. 3. Genune abis hau; strafund. Ashteptam pe fiece minut sa ma prabushesc in noianul gol shi fara fund de subt picioarele mele. HOGASH M. N. 53. Sa dus amorul un amic Supus amindurora Deci cinturilor mele zic Adio tuturora... Din ce noian indepartat Au rasarit in mine! EMINESCU O. I 184. Pl. shi: noianuri (TOPIRCEANU B. 35 NEGRUZZI S. II 284).

NOIÁN ~e n. 1) Cantitate sau numar mare; multzime. ~ul anilor. 2) Intindere fara margini; nemarginire; nesfarshit; imensitate. 3) Adancime foarte mare; neant; prapastie; abis; hau. [Sil. noian] /cf. alb. ujanë

noian n. Mold. 1. mare larga ocean: fu noian intins de ape? EM.; 2. fig. abis: din noianul veshniciei eshti tu sol de mangaiere? AL. [Origina necunoscuta].

noĭán n. pl. urĭ shi noĭene. Br. Cimpie intinsa inundabila (Ant. P.). Fig. Imensitate haos: pe a marilor noĭanurĭ (Con. 277) noĭan de cartzĭ de grijĭ. V. ocean 2.

noiam sn vz noian

noián s. n. pl. noiáne

noián s. n. pl. noiáne

noian nuri.

NOIÁN s. 1. v. namete. 2. v. multzime.

NOIÁN s. v. abis adanc apa mare ocean prapastie puhoi shuvoi torent.

NOIAN s. namete troian (prin Mold.) sul. (Un ~ de zapada.)

noian s. v. ABIS. ADINC. MARE. OCEAN. PRAPASTIE. PUHOI. SHUVOI. TORENT.

noián (noiánuri) s. n. 1. (Inv.) Golf. 2. Mare largul marii; puzderie. Origine necunoscuta. Relatzia cu alb. ujanë „ocean” din uf „apa” (Hasdeu Cuv. din Batrini I 295; Philippide II 726; Pushcariu Dacor. III 387; Pushcariu Lr. 265; Rosetti II 120) nu pare probabila (cf. Tiktin) deoarece daca ambele cuvinte provin din aceeashi sursa rom. nu ar conserva terminatzia an (› in). Dupa ipoteza putzin sigura a lui Densusianu GS III 423 in loc de *loian < sl. loj „a curge”; dupa Giuglea Dacor. X 108 din alb. llohë „ploaie”. Legat de ceh. noŕe „abis” dupa Cihac II 217 sau anterior indoeurop. (Lahovary 339). Sensul de „mare” ar putea fi secundar. Nuantza inv. pare sa fie cea de „coasta de mare golf”; cel modern de „larg al marii” ar putea fi rezultatul unei interpretari echivoce caci cuvintul nu are circulatzie populara. Daca ar fi asha sar putea porni de la naie „nava” *naian „loc pentru nave” (k ochian „instrument pentru ochi”).

noián noiane s.n. Cantitate mare belshug. ♦ (mit.) Noianu personaj fantastic in mitologia locala; un fel de varcolac: „Pa Soare zacem cal mananca Noianu” (Memoria 2002; Naneshti). Et. nec. (SHaineanu DER DEX); cf. alb. ujanë (MDA); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu) cf. alb. ujanë.