NOIÁN noiane s. n. 1. Cantitate mare. (Fig.) Noianul de lumina trandafirie al zorilor cuprinsese tot cerul din calea soarelui ce se vestea. HOGASH M. N. 156. Itzi pare rau dumitale Cai picurat o nedejde peste un noian de jale? HASDEU R. V. 73. ♦ Multzime numar mare. Brazi shi fagi uriashi... ridicau in slavi noian de vreascuri shi de crengi. GALACTION O. I 210. Stradele nepavate... ce trec prin noianul de case mici shi rau zidite. EMINESCU N. 33. ◊ (In legatura cu abstracte) Din ce noian de doruri au rasarit aceste accente de suava poezie! SADOVEANU E. 14. Un noian de amintiri trecu prin capul lui. BUJOR S. 44. 2. Intindere mare de apa imensitate nemarginire. Peste virful muntzilor Prin ceatza magurilor Spre noianul marilor. CREANGA P. 220. SHi din noian de ape puteri au dat scinteii. EMINESCU O. I 115. ♦ Intindere de teren inundabil care in timpul viiturilor constituie un loc de reproducere a peshtilor iar in timpul verii este loc de pashune. 3. Genune abis hau; strafund. Ashteptam pe fiece minut sa ma prabushesc in noianul gol shi fara fund de subt picioarele mele. HOGASH M. N. 53. Sa dus amorul un amic Supus amindurora Deci cinturilor mele zic Adio tuturora... Din ce noian indepartat Au rasarit in mine! EMINESCU O. I 184. Pl. shi: noianuri (TOPIRCEANU B. 35 NEGRUZZI S. II 284).