nemernicie sf [At: BIBLIA (1688), pref 4/38 / V: (înv) ni~ / Pl: (7-8) ~ii / E: nemernic + -ie] 1 (Înv) Situație a unei persoane străine de loc. 2 Timp petrecut în pribegie. 3 Condiție jalnică, vrednică de plâns. 4 Sărăcie. 5 Slăbiciune. 6 Caracter al celui nemernic (19). 7 Faptă nedemnă. 8 Comportare mârșavă Si: infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, ticăloșie, (reg) mârșăvenie.

NEMERNICÍE s. f. 1. Faptă mîrșavă, ticăloșie, infamie. 2. Starea celui nemernic; mizerie, neputință. Aveam nevoie să spun ceva, să mă ridic, să strălucesc – dar vecina mea zîmbea nemerniciei mele. SADOVEANU, O. VIII 99.

NEMERNICÍE f. 1) Fel de a fi al celui nemernic; netrebnicie. 2) Vorbă, faptă sau comportare de om nemernic; josnicie; ticăloșie. /nemernic + suf. ~ie

nemernicie f. 1. caracterul celui nemernic; 2. faptă nemernică.

nemernicíe f. Purtare de nemernic, ticăloșie.

nimernicie sf vz nemernicie

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

NEMERNICÍE s. v. ticăloșie.

NEMERNICÍE s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.

NEMERNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie.

nemernicie s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.