INCAPACITÁTE s. f. Lipsa de capacitate imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare situatzie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. Din fr. incapacité.

incapacitate sf [At: HAMANGIU C. C. 98 / Pl: ~tatzi / E: fr incapacité] 1 Lipsa a uneia sau a mai multor capacitatzi. 2 Neputintza de a face ceva. 3 (Pex) Nepricepere. 4 (Jur; spc) Situatzie in care se afla cineva care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi.

INCAPACITÁTE s. f. Lipsa de capacitate neputintza de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare situatzie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. Din fr. incapacité.

INCAPACITÁTE s. f. Lipsa de capacitate neputintza de a face ceva; p. ext. lipsa de aptitudini de pregatire de indeminare; nepricepere nedestoinicie. Infatzishind in roman pe unul din nobilii cei mai buni Turgheniev pare ashi fi propus a arata incapacitatea aristocratzilor k patura sociala conducatoare. SADOVEANU E. 239. ◊ Incapacitate de munca = neputintza de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetatzenii Republicii Populare Romine au dreptul la asigurare materiala la batrinetze in caz de boala sau incapacitate de munca. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legala de ashi asuma sau a exercita (fara incuviintzare) anumite drepturi sau obligatzii.

INCAPACITÁTE s.f. Lipsa de capacitate neputintza de a face ceva; (p. ext.) nepregatire nepricepere. ♦ Situatzia celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

INCAPACITÁTE s. f. lipsa de capacitate de pricepere de competentza; (p. ext.) nepregatire; stangacie. (< fr. incapacité)

INCAPACITÁTE f. 1) Lipsa de capacitate; inaptitudine. 2) Neputintza de a se folosi de unele drepturi legale. [G.D. incapacitatzii] /<fr. incapacité

incapacitate f. 1. lipsa de capacitate; 2. starea unei persoane care legea o priveaza de unele drepturi.

*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. acité. Lipsa de capacitate prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oarecare drepturĭ.

incapacitáte s. f. g.d. art. incapacitắtzii

incapacitáte s. f. g.d. art. incapacitatzii

INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputintza. 3. neputintza slabiciune (rar) impotentza (pop.) becisnicie netrebnicie nevolnicie (reg.) nevoioshetura (inv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetentza necompetentza nepregatire nepricepere (fig.) slabiciune. (~ unui profesor.)

INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru...) 2. neputintza. (~ de a face ceva.) 3. neputintza slabiciune (rar) impotentza (pop.) becisnicie netrebnicie nevolnicie (reg.) nevoioshetura (inv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetentza necompetentza nepregatire nepricepere (fig.) slabiciune. (~ unui profesor.)

Incapacitate ≠ capacitate