INCAPACITÁTE s. f. Lipsa de capacitate neputintza de a face ceva; p. ext. lipsa de aptitudini de pregatire de indeminare; nepricepere nedestoinicie. Infatzishind in roman pe unul din nobilii cei mai buni Turgheniev pare ashi fi propus a arata incapacitatea aristocratzilor k patura sociala conducatoare. SADOVEANU E. 239. ◊ Incapacitate de munca = neputintza de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetatzenii Republicii Populare Romine au dreptul la asigurare materiala la batrinetze in caz de boala sau incapacitate de munca. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legala de ashi asuma sau a exercita (fara incuviintzare) anumite drepturi sau obligatzii.