infamie sf [At: GHICA S. I 143 / P: ~ie / Pl: ~ii / E: fr infamie lat infamia] 1 Ticaloshie. 2 (Inv; is) Stalpul ~i Loc unde erau legatzi unii infractori shi criminali pentru a putea fi lovitzi de multzime. 3 (Fig; ie) A tzintui (sau a pune) la stalpul ~ A supune oprobriului public Si: a condamna a infiera.

INFAMÍE infamii s. f. Caracterul a ceea ce este infam; fapta sau vorba infama; ticaloshie josnicie. Infieram infamiile guvernului. VLAHUTZA O. A. III 23. I se atribuie gratuit infamii shi fapte nedemne. GHICA S. 143. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) la stilpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public a condamna a infiera.

INFAMÍE s.f. Caracterul a ceea ce este infam; ticaloshie josnicie nemernicie. ◊ Stalpul infamiei = loc unde erau tzinutzi infractorii shi criminalii legatzi pentru a putea fi lovitzi de multzime. ◊ A tzintui la stalpul infamiei = a supune oprobriului public a infiera. [Gen. iei. / < fr. infamie it. lat. infamia].

INFAMÍE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticaloshie josnicie nemernicie. ♦ stalpul ĕi = loc unde erau tzinutzi infractorii shi criminalii legatzi pentru a putea fi lovitzi de multzime; a. tzintui (sau a pune) la stalpul ĕi = a supune oprobriului public a infiera. (< fr. infamie lat. infamia)

INFAMÍE ~i f. 1) Caracter infam; ticaloshie; josnicie; nemernicie. 2) Fapta de om infam; ticaloshie; marshavie; ignominie. ◊ Stalpul ~ei loc unde in trecut erau tzinutzi legatzi infractorii shi criminalii pentru a putea fi dezaprobatzi shi lovitzi de multzime. A tzintui la stalpul ~ei a supune oprobriului public; a infiera. [G.D. infamiei] /<fr. infamie lat. infamia

infamie f. 1. infierare publica; 2. fapta nedemna; pl. vorbe injurioase: a spune cuiva infamii.

*infamíe f. (fr. infamie lat. infámia. V. faima). Mare rushine aplicata onoriĭ cuĭva de lege saŭ de opiniunea publica: censoriĭ romanĭ iĭ notaŭ cu infamia pe cetatzeniĭ cu obiceĭurĭ rele. Act infam fapta nedemna: demagogia e o infamie. Pl. Vorbe injurioase. A comite micĭ infamiĭ (fam.) a te apuca de intrigĭ de pozne sh. a.

infamíe s. f. art. infamía g.d. art. infamíei; pl. infamíi art. infamíile

infamíe s. f. art. infamía g.d. art. infamíei; pl. infamíi art. infamíile

INFAMÍE s. v. ticaloshie.

INFAMIE s. abjectzie faradelege josnicie mishelie mirshavie nelegiuire nemernicie netrebnicie ticaloshie (livr.) ignominie turpitudine (astazi rar) sceleratzie (pop. shi fam.) parshivenie (pop.) becisnicie blestematzie scirnavie spurcaciune (reg.) mirshavenie (inv.) bazaconie blestemaciune nebunie necurat necuratzie necuratzire paginatate paginie verigashie (fig.) murdarie. (A comite o ~.)

pus la stalpul infamiei expr. supus oprobriului public; acuzat.