mârșăvie sf [At: CONACHI, P. 303 / V: (reg) măr~ / Pl: ~ii / E: mârșav + -ie] 1 Atitudine, faptă mârșavă (5) Si: infamie, josnicie, mișelie, ticăloșie, (reg) mârșăvenie. 2 Lașitate. 3 (Pop; gmț; îoc mărie¹, maiestate, înălțime; îs) ~a voastră Termen de reverență adresat căpeteniei dracilor.

MÂRȘĂVÍE ~i f. Comportare sau faptă de om mârșav; josnicie; ticăloșie; abjecție. /mârșav + suf. ~ie

mârșăvie f. stare și faptă de mârșav.

MÎRȘĂVÍE, mîrșăvii, s. f. Mișelie, josnicie, ticăloșie, infamie. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns! ALECSANDRI, T. 1718. – Variantă: mîrșevie (ODOBESCU, S. II 38) s. f.

MÎRȘEVÍE s. f. v. mîrșăvie

MÂRȘEVÍE s. f. v. mârșăvie.

mîrșăvíe f. (d. mîrșav). Caracteru omuluĭ mîrșav. Faptă de om mîrșav.

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile

mîrșăvie

MÂRȘĂVÍE s. v. ticăloșie.

MÎRȘĂVIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemățîie, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)