nalucire sf [At: VARLAAM C. 196 / Pl: ~ri / E: naluci] 1 Naluca (1). 2 Inchipuire. 3 Halucinatzie. 4 Delir. 5 Imagine gand etc. care obsedeaza. 6 (Inv) Banuiala. 7 Presupunere. 8 Imagine fugara shi inshelatoare. 9 Iluzie. 10 (Inv) Stralucire pompa fala care uimeshte.

NALUCÍRE naluciri s. f. 1. Ceea ce i naluceshte cuiva; vedeniefantasma; naluca. Nu mai dormea de multa vreme decit un ceas doua pe noapte shil chinuiau fel de fel de naluciri shi ginduri rele. CAMIL PETRESCU O. I 223. Se freca la ochi k sa se incredintzeze de sint aievea cele ce i se infatzisha sau naluciri. ISPIRESCU L. 131. O frica fantastica ia inchipuit nishte naluciri fioroase. NEGRUZZI S. I 28. ♦ Halucinatzie. Urma a se zvircoli vorbind cantro nalucire in care shil inchipuia de fatza pe dushmanul sau. SADOVEANU Z. C. 303. Iatam tresarit ushor K deo nalucire. COSHBUC P. I 263. 2. Inchipuire desharta iluzie himera. Noi in viatza noastra nam trait din naluciri. SADOVEANU N. F. 28. De cite ori inchipuirea nu intrupeaza nalucirile desherte ale sufletului! HOGASH M. N. 59. SHi peo perna moale cad in aromire SHi ma primblun lumea cea de nalucire. ALECSANDRI P. A. 136.

nalucire f. 1. vedenie: este ora nalucirii GR. AL.; 2. fig. iluziune: un plaiu ingeresc unde ’nfloreshte scumpa nalucire AL.

nalucíre f. Vedenie iluziune halucinatziune.

nalucíre s. f. g.d. art. nalucírii; pl. nalucíri

nalucíre s. f. g.d. art. nalucírii; pl. nalucíri

NALUCÍRE s. 1. v. fantoma. 2. v. inchipuire. 3. v. halucinatzie. 4. v. iluzie.

NALUCIRE s. 1. aparitzie aratare duh fantasma fantoma naluca nazarire spectru spirit stafie strigoi umbra vedenie viziune (inv. shi pop.) nalucitura nazaritura (pop.) iazma moroi (reg.) aratanie necuratzenie pater (Ban.) nahoada (Mold. shi Bucov.) vidma (inv.) vedere zare. (O ~ in noapte.) 2. fantasmagorie inchipuirevedenie. (O ~ a mintzii sale.) 3. halucinatzie nazarire vedenie (inv.) vedere. (A avut o ~.) 4. iluzie inchipuire parere (rar) naluceala (fig.) miraj. (Na fost decit o ~.)