MUSHCATÓR OÁRE mushcatori oare adj. 1. Care mushca; care provoaca o senzatzie dureroasa de arsura de usturime. 2. Fig. (Despre oameni; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malitzios caustic intzepator. Mushca + suf. ator.

mushcator ~oare [At: MOXA 371/21 / Pl: ~i ~oare / E: mushca + (a)tor] 13 a Care mushca (13). 4 a (Fig) Care critica cu severitate cu vorbe rautacioase care este plin de ironie de sarcasm Si: caustic intzepator taios. 5 sf (Trs) Fiecare dintre cele doua capete care se imbina ale cercului de lemn cu care se strang doagele vaselor. 6 sf (Trs) Crestatura in care se incheie cercul de lemn. 7 sf (Trs) Incheietura a barnelor la unghiurile casei Si: mushcatura (13). 8 sf (Trs) Loc de imbinare a capriorilor casei Si: mushcatura (14). 9 sf (Reg) Prashtie. 10 sf (Iht; reg; mpl) Zvarluga (Cobitis taenia).

MUSHCATÓR OÁRE mushcatori oare adj. 1. Care mushca; care provoaca o senzatzie dureroasa de arsura de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malitzios caustic intzepator. Mushca + suf. ator.

MUSHCATÓR OÁRE mushcatori oare adj. 1. Care mushca; (mai ales despre soare puternic ger etc.) care provoaca o senzatzie de arsura de usturime. Cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfirshita mantie de hermina scinteind in lumina soarelui mushcator. REBREANU R. I 215. 2. (Despre persoane p. ext. despre vorbele lor) Caustic intzepator. Incepu conversatzia facind o diatriba spirituala shi mushcatoare asupra celor mai multe femei ce vazuse la bal. BOLINTINEANU O. 378. Dumitru Postelnic era un tzaran... nu prea vorbaretz dar glumetz shi citeodata mushcator din vorba. SHEZ. IV 18.

MUSHCATÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) (despre caini sau despre alte animale) Care mushca. 2) Care da nashtere unei senzatzii neplacute de durere sau de usturime. Plante ~oare. 3) fig. Care contzine aluzii rautacioase; caustic intzepator; pishcator; taios; usturator; urzicator. /a mushca + suf. ~ator

mushcator a. 1. care mushca; 2. fig. care batjocoreshte critica cu rautate: spirit mushcator.

mushcatór oáre adj. Care mushca. Fig. Mordace pishcator caustic care critica cu rautate: spirit mushcator. Adv. In mod mushcator: a vorbi mushcator.

mushcatór adj. m. pl. mushcatóri; f. sg. shi pl. mushcatoáre

mushcatór adj. m. pl. mushcatóri; f. sg. shi pl. mushcatoáre

MUSHCATÓR adj. v. epigramatic sarcastic satiric.

mushcator adj. v. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

MUSHCATOÁRE s. v. zvarluga.

mushcatoare s. v. ZVIRLUGA.

mushcatór adj. (reg.) tamaios.