MUSHCATÓR OÁRE mushcatori oare adj. 1. Care mushca; (mai ales despre soare puternic ger etc.) care provoaca o senzatzie de arsura de usturime. Cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfirshita mantie de hermina scinteind in lumina soarelui mushcator. REBREANU R. I 215. 2. (Despre persoane p. ext. despre vorbele lor) Caustic intzepator. Incepu conversatzia facind o diatriba spirituala shi mushcatoare asupra celor mai multe femei ce vazuse la bal. BOLINTINEANU O. 378. Dumitru Postelnic era un tzaran... nu prea vorbaretz dar glumetz shi citeodata mushcator din vorba. SHEZ. IV 18.