MORTIÉR mortiere s. n. (Mil.) 1. Gura de foc de calibru mare sau mijlociu cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. 2. (In forma mortiera) deschidere ingusta in zidul unei fortificatzii care permite aparatorilor sa traga cu arma. [Pr.: tier. Var.: mortiéra s. f.] Din fr. mortier.

mortier sn [At: N. COSTIN ap. LET. II 73/43 / V: ~tar sm ~tariu (Pl: ~tarie) (inv) ~iar ~a sf ~tiri ssp / P: ~tier / Pl: ~e / E: fr mortier] Piesa de artilerie de calibru relativ mare cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare folosita in trecut pentru a trage din spatele unor obstacole.

MORTIÉR mortiere s. n. (Mil.) Gura de foc de calibru mare sau mijlociu cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: tier. Var.: mortiéra s. f.] Din fr. mortier.

MORTIÉR mortiere s. n. Piesa de artilerie de calibru relativ mare cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare folosita pentru a trage in spatele unor obstacole. Mortierele pindeau linia departarilor. CAMILAR N. II 101. Dushmanii plouau inainte cu gloantze shi trageau cu mortierele obuze. MIRONESCU S. A. 120. Pronuntzat: tier. Varianta: (invechit) mortiéra (BALCESCU la CADE) s. f.

MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru cu tzeava scurta shi cu o traiectorie foarte curbata; obuzier. [Pron. tier var. mortiera s.f. / < fr. mortier].

MORTIÉR ~e n. Tun de calibru mare cu tzeava scurta cu traiectoria foarte curbata folosit pentru a atinge tzinta din spatele unui obstacol. [Sil. tier; Var. mortiera] /<fr. mortier

mortier n. tun mic: mortierele se numiau pive BALC. (= fr. mortier).

*mortiér n. pl. e (fr. mortier d. lat. mortarium piŭa covata tencuĭala; it. mortaro mortaio. V. mojar). Tun scurt shi gros de mare calibru pus pe un afet fara roate care serveshte la aruncat boambe shi granate numit odinioara piŭa V. sacalush.

mortar² sm vz mortier

mortariu sn vz mortier

mortiera¹ sf [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr meurtrière] Deschidere ingusta in zidul unei fortificatzii care permite aparatorilor sa traga cu arma.

mortiera² sf vz mortier

MORTIÉRA s.f. 1. V. mortier. 2. Deschidere ingusta in zidul unei fortificatzii care permite aparatorilor sa traga cu arma; fereastra de tragere. [< fr. meurtrière].

MORTIÉRA s. f. 1. deschidere ingusta in zidul unei fortificatzii care permite aparatorilor sa traga cu arma. 2. v. mortier. (< fr. meurtrière)

mortiér (tier)/mortiéra¹ (tie) (tun) s. n. / s. f. pl. mortiére

mortiér s. n. /mortiéra s. f. (sil. tie(r) pl. mortiére

mortier

!mortiera (deschidere in zid; tun) (desp. tie) s. f. g.d. art. mortierei; pl. mortiere

*mortiéra² (deschidere in zid) (tie) s. f. g.d. art. mortiérei; pl. mortiére

mortiera re.

MORTIÉR s. (MIL.) (inv. shi reg.) piua (inv.) cumbara haubitza.

MORTIER s. (MIL.) (inv. shi reg.) piua (inv.) cumbara haubitza.^[1]

MORTIÉR (< fr.) s. n. Gura de foc fara recul de calibru mijlociu sau mare cu tzeava scurta care trage cu un unghi mai mare de 45° fatza de orizontala.