mortier sn [At: N. COSTIN ap. LET. II 73/43 / V: ~tar sm ~tariu (Pl: ~tarie) (inv) ~iar ~a sf ~tiri ssp / P: ~tier / Pl: ~e / E: fr mortier] Piesa de artilerie de calibru relativ mare cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare folosita in trecut pentru a trage din spatele unor obstacole.