MORTIÉR mortiere s. n. (Mil.) 1. Gura de foc de calibru mare sau mijlociu cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. 2. (In forma mortiera) deschidere ingusta in zidul unei fortificatzii care permite aparatorilor sa traga cu arma. [Pr.: tier. Var.: mortiéra s. f.] Din fr. mortier.