MORTIÉR mortiere s. n. Piesa de artilerie de calibru relativ mare cu tzeava scurta shi cu traiectoria de curbura mare folosita pentru a trage in spatele unor obstacole. Mortierele pindeau linia departarilor. CAMILAR N. II 101. Dushmanii plouau inainte cu gloantze shi trageau cu mortierele obuze. MIRONESCU S. A. 120. Pronuntzat: tier. Varianta: (invechit) mortiéra (BALCESCU la CADE) s. f.