OBUZIÉR obuziere s. n. Gura de foc de artilerie asemanatoare cu tunul care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate in spatele unor obstacole inalte. [Pr.: zier] Din fr. obusier.

obuzier sn [At: HASDEU I. V. 139 / P: ~zier / S shi: ~usier / Pl: ~e / E: fr obusier] (Mil) Gura de foc asemanatoare cu tunul cu tzeava mai scurta al carei proiectil urmeaza o traiectorie curba.

OBUZIÉR obuziere s. n. Gura de foc de artilerie asemanatoare cu tunul care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate inapoia unor obstacole inalte. [Pr.: zier] Din fr. obusier.

OBUZIÉR obuziere s. n. Gura de foc asemanatoare cu tunul dar cu tzeava mai scurta al carei proiectil urmeaza o traiectorie mai curba decit proiectilul tras cu tunul. SHtiu insa k dta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU P. M. 102. Armata noastra avea... 80 obuziere shi 60 tunuri de cimp. HASDEU I. V. 13 9. Pronuntzat: zier.

OBUZIÉR s.n. Piesa de artilerie cu tzeava scurta shi cu traiectorie mai curbata decat aceea a tunului. [Pron. zier. / < fr. obusier].

OBUZIÉR s. n. piesa de artilerie asemanatoare cu tunul dar cu tzeava mai scurta shi cu traiectoria foarte curba. (< fr. obusier)

OBUZIÉR ~e n. Tun de calibru mijlociu cu tzeava relativ scurta care trage cu o traiectorie foarte inalta. [Sil. zier] /<fr. obusier

*obuziér n. pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt shi gros care arunca obuze shi alte proĭectile. Obuzier de munte obuzier ushor de suit pe munte. V. mortier.

obuziér (zier) s. n. pl. obuziére

obuziér s. n. (sil. zier) pl. obuziére

obuzier re.