MONOCÓRD A monocorzi de adj. (2) monocorduri s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intrun singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare artistice) Monoton inexpresiv. 2. S. n. Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Pl. shi: (2) monocorde] Din fr. monocorde lat. monochordum germ. Monochord.

monocord ~a [At: COSTINESCU / Pl: ~orzi ~e / E: fr monocorde lat monochordum ger Monochord] 1 sn Instrument muzical cu o singura coarda intinsa pe un corp de sustzinere shi de rezonantza. 2 a (Fig; d. opere literare artistice etc.) Monoton (3).

MONOCÓRD A monocorde adj. s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intrun singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare artistice) Monoton inexpresiv. 2. S. n. Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Pl. shi: (2) monocorduri] Din fr. monocorde lat. monochordum germ. Monochord.

MONOCÓRD A monocorde adj. f. shi n. (Despre instrumente muzicale) Care are o singura coarda; fig. care vibreaza intrun singur fel intrun singur ton.

MONOCÓRD A adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singura coarda. ♦ (Fig.) Monoton uniform inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singura coarda folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor shi a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde cf. gr. monos unic chorde coarda].

MONOCÓRD A I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singura coarda. 2. (fig.; despre opere literare artistice) monoton uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singura coarda pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor shi a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde lat. monochordum /II/ germ. Monochord)

MONOCÓRD ~da (~zi ~de) 1) (despre instrumente muzicale) Care are o singura coarda. 2) fig. Care se caracterizeaza prin lipsa de variatzie; monoton. /<fr. monocorde lat. monochordum germ. Monochord

!monocórd¹ adj. m. pl. monocórzi; f. monocórda pl. monocórde

monocórd adj. n. f. monocórda; pl. n. shi f. monocórde

MONOCÓRD adj. s. (MUZ.) 1. adj. unicord. (Instrument ~.) 2. s. canon. (Vechiul instrument numit ~.)

MONOCÓRD adj. v. inexpresiv monoton neexpresiv uniform.

MONOCORD adj. (MUZ.) unicord. (Instrument ~.)

monocord adj. v. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. UNIFORM.