MONOCÓRD A monocorzi de adj. (2) monocorduri s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intrun singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare artistice) Monoton inexpresiv. 2. S. n. Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Pl. shi: (2) monocorde] Din fr. monocorde lat. monochordum germ. Monochord.