uniform ~a [At: DESEN ARH. 11/13 / Pl: ~i ~e / E: fr uniforme lat uniformis] 1 a Care are pe toata intinderea aceeashi forma aceeashi intensitate. 2 a Care are pe toata durata aceeashi desfashurare. 3 a Care este lipsit de variatzie de diferentze Si: egal (28) omogen otova. 4 sf (inv) sn Imbracaminte confectzionata dupa un anumit model (de obicei din acelashi material) care o poarta obligatoriu membrii unor institutzii (elevi militari etc.). 5 sm (Pm) Militar.

UNIFÓRM A uniformi e adj. Care are aceeashi infatzishare in tot timpul pe toata intinderea; care este la fel constant lipsit de variatzii (intro anumita privintza). Trenul alearga cu strigate uniforme la rotzi. SAHIA U.R.S.S. 10. Dorm... ierburile veshtejite SHi uniforme k podeala. D. BOTEZ P. O. 60. Traiul i este uniform SHi trist. MACEDONSKI O. I 261. ◊ (Adverbial) Un cuc neobosit arunca Imperecheat shi uniform Chemareai scurta peste lunca. CAZIMIR L. U. 12. ♦ (Neobishnuit) Omogen unitar nediferentziat. Ar trebui sau sa contopim intro lege uniforma pe aceea a Moldovei cu a TZarii Romineshti sau sa adoptam una din ele spre a o aplica la amindoua. KOGALNICEANU S. A. 125.

UNIFÓRM A adj. Care are permanent aceeashi forma aceeashi infatzishare. ♦ (Despre mishcare) Care nu are variatzii de nici un fel; constant. [< fr. uniforme cf. lat. uniformis < unus unul forma forma].

UNIFÓRM A I. adj. care are permanent shi pe toata intinderea aceeashi forma infatzishare. ◊ (shi adv.) (in mod) constant. II. s. f. imbracamintetip menita sa distinga pe membrii anumitor institutzii (elevi militari etc.). (< fr. uniforme lat. uniformis)

UNIFÓRM ~a (~i ~e) 1) Care are mereu aceeashi forma; cu caracteristici sau particularitatzi identice constante. Viatza ~a. 2) Care este constant in timp shi spatziu; lipsit de variatzii. Viteza ~a. /<fr. uniforme lat. uniformis ~e

uniform a. 1. care are aceeash forma care nu ofera nicio varietate: aspect stil uniform; 2. care nu se schimba care e totdeauna aceeash: vieatza uniforma.

*unifórm a adj. (lat. uniformis d. unus unu shi forma forma. V. diform). De o singura forma saŭ infatzishare neschimbat: case uniforme aspect uniform vĭatza uniforma. S. f. Haĭna uniforma purtata de militarĭ elevĭ saŭ functzionarĭ: uniforma de cavalerie de liceŭ de la caile ferate. Adv. In mod uniform.

unifórm adj. m. pl. unifórmi; f. unifórma pl. unifórme

unifórm adj. m. pl. unifórmi; f. sg. unifórma pl. unifórme

UNIFÓRM adj. 1. v. constant. 2. v. regulat. 3. v. monoton. 4. v. inexpresiv.

UNIFORM adj. 1. constant invariabil neschimbat. (Viteza ~.) 2. regulat. (O respiratzie ~.) 3. anost banal monoton placid plictisitor (fig.) searbad (livr. fig.) tern. (O viatza ~.) 4. inexpresiv monoton neexpresiv (fig.) monocord plat. (Stil ~.)

Uniform ≠ neuniform variat variabil