MONOCÓRD A I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singura coarda. 2. (fig.; despre opere literare artistice) monoton uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singura coarda pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor shi a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde lat. monochordum /II/ germ. Monochord)