opțiuni
  • info

13 definiții pentru mitocan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITOCÁN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an.

MITOCÁN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an.

mitocan sm [At: FILIMON, O. I, 394 / Pl: ~i / E: mitoc + -an] 1 (înv) Locuitor, în special, meseriaș, de la periferia unui oraș Si: mahalagiu1 (1). 2 (Pex) Om de rând. 3 (Prt) Om cu comportări grosolane Si: bădăran, mojic.

MITOCÁN, mitocani, s. m. Om lipsit de delicatețe, grosolan, bădăran, mojic; (în trecut) orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34.

MITOCÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mârlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an

mitocan m. 1. om de rând cu apucături de mahalagiu; 2. mojic, bădăran. [Lit. călugăr locuitor de mitoc, deci extraurban, de unde sensul peiorativ].

mitocán, -ncă s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace, adică din dependențele saŭ mahalalele orașelor (saŭ după locuitoriĭ de pe lîngă fostu mitoc al Rîmniculuĭ în Bucureștĭ, unde e astăzĭ Ateneu, și de pe la biserica Ceauș Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ, mojic, ghĭorlan, țopîrlan, om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Cărăuș. V. magopeț și metec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mitocán s. m., pl. mitocáni

mitocán s. m., pl. mitocáni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITOCÁN adj., s. bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtan, modârlan, pădureț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

MITOCÁN s. v. mahalagiu.

MITOCAN adj., s. bădăran, grosolan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

mitocan s. v. MAHALAGIU.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mitocan, -că, mitocani, -ce s. m., s. f. om necioplit / grosolan

Intrare: mitocan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocan
  • mitocanul
  • mitocanu‑
plural
  • mitocani
  • mitocanii
genitiv-dativ singular
  • mitocan
  • mitocanului
plural
  • mitocani
  • mitocanilor
vocativ singular
  • mitocanule
  • mitocane
plural
  • mitocanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitocan, mitocanisubstantiv masculin
mitocancă, mitocancesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu comportări grosolane, vulgare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bădăran bădărancă mojic mojic mârlan țoapă țopârlan
    • format_quote Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. DLRLC
    • format_quote Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228. DLRLC
    • 1.1. învechit Locuitor de la periferia unui oraș. DEX '09 DEX '98
      sinonime: mahalagiu
      • diferențiere în trecut Orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. DLRLC
etimologie:
  • Mitoc + sufix -an. DEX '98 DEX '09
  • Mitocan + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.