mahalagiu¹ sm [At: (a. 1724) BUL. COM. IST. IV 60 / Pl: ~ii / E: mahala¹ + giu] 1 (Inv) Persoana care locuieshte intro mahala (1). 2 (Pex) Persoana cu infatzishare shi apucaturi grosolane. 3 (Gmtz) Vecin de cartier sau de strada. 4 (Lpl) Oamenii din cartierul in care locuieshte cineva.

mahalagiu² sm [At: ALRM SN h 346/605 / Pl: ~i / E: mahala + giu] (Reg) Hamal.

MAHALAGÍU mahalagii s. m. Persoana care locuieshte intro mahala; persoana cu apucaturi vulgare. Eu shi cu prietinii mei mahalagii visam o strada fara ripi fara noroi shi luminata. SADOVEANU O. VI 393. Mosh Niculaie era un mahalagiu de vremea veche. ARGHEZI P. T. 116. Batrina a inceput sa tzipe de sau strins mahalagiii. CARAGIALE P. 146.

MAHALAGÍU ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc intro mahala privite in raport una fatza de alta. 2) Persoana cu apucaturi vulgare care se cearta shi barfeshte. /mahala + suf. ~giu

mahalagiù m. 1. cel ce locuieshte intr’o mahala; 2. fig. mitocan. [Formatziune analogica].

mahalagíŭ gĭoáĭk s. (d. mahala). Fam. Locuitor din mahala. Locuitor din aceĭashĭ mahala cu altu. Fig. Om prost crescut mitocan: femeĭa asta racneshte k o mahalagĭoaĭk.

mahalagíu s. m. art. mahalagíul; pl. mahalagíi art. mahalagíi (giii)

mahalagíu s. m. art. mahalagíul; pl. mahalagíi art. mahalagíi

mahalagiu sb. m. gioaica sb. f.

MAHALAGÍU adj. s. v. mitocan.

*MAHALAGIU s. (inv.) mitocan. (Locuitorul unei mahalale se numea ~.)

MAHALAGIU¹ s. m. 1. (Astazi mai ales peiorativ) Persoana care locuieshte intrun cartier (marginash) la periferia unui orash; p. e x t. persoana cu infatzishare shi apucaturi grosolane. Un poloboc de vin ce vind mahalagiii pe la casele lor toamna (a. 1776). ap. SHION II₁ 242. Robii mariii tale prea plecatzi popa Iordan. . . eu Ilie gradinariu eu Patru alesul eu Nica alesul shi impreuna cu totzi mahalagiii (a. 1837). DOC. EC. 667. Intro zi. . . vede casa inconjurata de o multzime de mahalagii turci batrini. REV. NOUA I 166. Ceai de umbli asha k un mahalagiu de provincie? REBREANU NUV. 9. Ii parea rau. . . intocmai cum regreta mahalagiul ajuns deputat k nu lau vazut comahalagiii stringind mina lui voda. TEODOREANU M. II 412. Crishmarul. .. saluta cu zimbet prietinesc numai mahalagii joviali shi doamne cu fuste cretze shi mushcata rosha la ureche. SADOVEANU E. 169. Mosh Niculaie era un mahalagiu de vremea veche. ARGHEZI P. T. 116. Veneau aci cu carele ori cu coshuri... aducind marfuri pentru mahalagiii din aceasta parte a orashului. CAMIL PETRESCU O. III 191. Luminile fura stinse. Ferestrele se inchisera insa mahalagiii nu se culcara. STANCU R. A. IV 63. Aveau mahalagiii o iluzie de belshug un simtzamint de tihna shi bucurie. PAS Z. I 171 cf. 214. 2. Vecin de cartier sau de strada; (la pl. art.) oamenii lumea din cartierul in care locuieshte cineva. Sa mergetzi acolo la acel loc al dumisale hatmanului shi sa stringetzi oameni buni mahalagii shi altzi oameni batrini de penpregiur (a. 1724). BUL. COM. IST. IV 60. SHi daca vreunii din mahalagii nu vor avea trebuintza de stinjini de loc de hrana partea acelor so plateasca ceielaltzi mahalagii ai lor (a. 1816). URICARIUL V 206. Batrina a inceput sa tzipe de sau strins mahalagiii. .. Vecinii au intzeles k omul innebunise. CARAGIALE O.II 272. Totzi mahalagiii shtiau k ma duc in strainatate. BRAESCU A. 186 cf. 70 ALR I 2147/508 614 ALR II 4844/514. ◊ (Atribuind calitatea k un adjectiv) Locuitorii mahalagii de aici din orashul leshului (a. 1815). URICARIUL II 13/21. Eu shi cu prietenii mei mahalagii visam o strada fara ripi fara noroi shi luminata. SADOVEANU O. VI 227. Pe tine cind team luat Eram tinar shi bogat... Dar ciinii mahalagii Nea pirit pe la beshlii. TEODORESCU P. P. 676. Pl. : mahalagii. Mahala¹ + suf. giu.

MAHALAGIU² s. m. (Regional) Hamal (Furcenii VechiTecuci). ALRM SN h 346/605. Pl.: mahalagii. Mahala + suf. giu.