mitocán nca s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace adica din dependentzele saŭ mahalalele orashelor (saŭ dupa locuitoriĭ de pe linga fostu mitoc al Rimniculuĭ in Bucureshtĭ unde e astazĭ Ateneu shi de pe la biserica Ceaush Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ mojic ghĭorlan tzopirlan om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Caraush. V. magopetz shi metec.