12 definitzii pentru mistuitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MISTUITÓR OÁRE mistuitori oare adj. 1. Care mistuie (2); distrugator nimicitor. 2. Fig. Care chinuieshte (sufleteshte) care distruge moral shi fizic (treptat). [Pr.: tui] Mistui + suf. tor.

mistuitor ~oare a [At: PSALT. HUR. 24r/12 / V: (inv) am~ amistuitoriu / Pl: ~i ~oare / E: mistui + tor] 1 a (Inv; d. alimente) Care se mistuie (1) repede bine ushor. 2 a (inv; pex) Hranitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge Si: distrugator nimicitor. 4 a (Spc; d. foc) Care distruge prin ardere prefacand in cenusha. 56 av a (Fig; d. ganduri sentimente griji suferintze etc.) (Intrun mod) chinuitor. 78 av a (Intrun mod) care distruge incetul cu incetul. 9 a (Inv; pcf) Care salveaza Si: mantuitor salvator.

MISTUITÓR OÁRE mistuitori oare adj. 1. Care mistuie (2); distrugator nimicitor. 2. Fig. Care chinuieshte (sufleteshte) care distruge moral shi fizic (incetul cu incetul). [Pr.: tui] Mistui + suf. tor.

MISTUITÓR OÁRE mistuitori oare adj. Care mistuie; chinuitor; distrugator nimicitor. Din ceruri peste pamint k din o sita imensa mini colosale shi nevazute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGASH M. N. 172. Fiind sincer k intro para mistuitoare se topea inima lui in focul sentimentelor. IONESCURION C. 120. Ramase vreme indelungata pierdut in ginduri mistuitoare. SLAVICI N. I 120. ◊ (Adverbial) Toata noaptea mam framintat mistuitor. CAMIL PETRESCU U. N. 198. Ochii tai ce straluceau mistuitor shi infocat Sint ostenitzi. EMINESCU O. IV 424.

MISTUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. [Sil. tui] /a mistui + suf. ~tor

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mistuitór (tui) adj. m. pl. mistuitóri; f. sg. shi pl. mistuitoáre

mistuitór adj. m. (sil. tui) pl. mistuitóri; f. sg. shi pl. mistuitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MISTUITÓR adj. 1. v. pustiitor. 2. (fig.) devorant nesatzios. (O pasiune mistuitoare.)

MISTUITÓR adj. v. consistent hranitor nutritiv satzios suculent.

MISTUITOR adj. 1. distrugator nimicitor pustiitor. (Un foc un cutremur ~.) 2.* (fig.) devorant nesatzios. (O pasiune ~.)

mistuitor adj. v. CONSISTENT. HRANITOR. NUTRITIV. SATZIOS. SUCULENT.

Intrare: mistuitor
mistuitor adjectiv
  • silabatzie: mis-tu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistuitor
  • mistuitorul
  • mistuitoru‑
  • mistuitoare
  • mistuitoarea
plural
  • mistuitori
  • mistuitorii
  • mistuitoare
  • mistuitoarele
genitiv-dativ singular
  • mistuitor
  • mistuitorului
  • mistuitoare
  • mistuitoarei
plural
  • mistuitori
  • mistuitorilor
  • mistuitoare
  • mistuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mistuitor, mistuitoareadjectiv

  • 1. Care mistuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din ceruri peste pamint k din o sita imensa mini colosale shi nevazute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGASH M. N. 172. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Ochii tai ce straluceau mistuitor shi infocat Sint ostenitzi. EMINESCU O. IV 424. DLRLC
  • 2. figurat Care chinuieshte (sufleteshte) care distruge moral shi fizic (treptat). DEX '09 DLRLC
    sinonime: chinuitor
    • format_quote Fiind sincer k intro para mistuitoare se topea inima lui in focul sentimentelor. IONESCURION C. 120. DLRLC
    • format_quote Ramase vreme indelungata pierdut in ginduri mistuitoare. SLAVICI N. I 120. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Toata noaptea mam framintat mistuitor. CAMIL PETRESCU U. N. 198. DLRLC
etimologie:
  • Mistui + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.