MISTUITÓR OÁRE mistuitori oare adj. Care mistuie; chinuitor; distrugator nimicitor. Din ceruri peste pamint k din o sita imensa mini colosale shi nevazute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGASH M. N. 172. Fiind sincer k intro para mistuitoare se topea inima lui in focul sentimentelor. IONESCURION C. 120. Ramase vreme indelungata pierdut in ginduri mistuitoare. SLAVICI N. I 120. ◊ (Adverbial) Toata noaptea mam framintat mistuitor. CAMIL PETRESCU U. N. 198. Ochii tai ce straluceau mistuitor shi infocat Sint ostenitzi. EMINESCU O. IV 424.