chinuitor ~oare [At: EMINESCU N. 80 / Pl: ~i ~oare / E: chinui + tor] 1 a Care chinuieshte (pe cineva). 2 sm Persoana care supune pe cineva la chinuri (1). 3 sf (Inv) Instrument de tortura.

CHINUITÓR OÁRE chinuitori oare adj. Care chinuieshte care provoaca un chin fizic sau moral. Lungile shi chinuitoarele ashteptari nu atacasera numai trupul. SADOVEANU Z. C. 299. Dupa trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART E. 275. Cumplit de chinuitoare erau noptzile lui Radu. VLAHUTZA O. A. I 130. ◊ (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lasara istovitzi in noroi... Vom ashtepta chinuitor SHiapoi... in shiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU V. 31. Pronuntzat: nui.

CHINUITÓR OÁRE chinuitori oare adj. Care chinuieshte. Din chinui + suf. (i)tor.

CHINUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care tzine de chin; propriu chinului; apasator. O durere ~oare. [Sil. nui] /a chinui + suf. ~tor

chinuitor a. shi m. care chinuieshte.

chinuitór oáre adj. Care chinuĭeshte. Penibil.

chinuitór (nui) adj. m. pl. chinuitóri; f. sg. shi pl. chinuitoáre

chinuitór adj. m. (sil. nui) pl. chinuitóri; f. sg. shi pl. chinuitoáre

CHINUITÓR adj. 1. rebel suparator (inv. shi pop.) necajos. (O tuse chinuitoare.) 2. intens puternic strapungator violent viu (fig.) ascutzit sfredelitor. (Durere chinuitoare.) 3. v. obsedant.

CHINUITOR adj 1. rebel suparator (inv. shi pop.) necajos. (O tuse ~.) 2. intens puternic strapungator violent viu (fig) ascutzit sfredelitor. (Durere ~.) 3. obsedant (livr.) torturant (astazi rar) torturator (fig.) tiranic. (Un gind ~.)